Somn devreme pentru antrenamente eficiente

Somn devreme pentru antrenamente eficiente

Somn și beneficii

Despre somn. Tibetanii cred că trezitul înainte de orele 04 dimineața te face să performezi mai bine atât psihic, cât și fizic. Este ora de dinaintea răsăritului soarelui, când corpul este cel mai odihnit și poate fi ”exploatat” la maximum. Evident, după un somn rezonabil, nu dacă nu te culci la 02 noaptea 😉

Eu mă duc la culcare în jur de orele 22, pentru că am prins șpilul că între 22 și 05 dimineața mă odihnesc cel mai bine. Sunt nopți când mă trezesc și la 03 dimineața și mă simt perfect odihnită, cu mențiunea că perfect odihnită mă trezesc doar dacă adorm înainte de 22. De ce să nu recunosc că nu în fiecare zi reușesc să adorm atât de devreme. Uneori mă ia valul pe Netflix și ajung la 24 trează, rar, dar se întâmplă.

Cine nu știe cum este să te trezești super energizat la ora 5 dimineața și poate crede că e pură vrăjeală, acum are șanse să afle că se poate. Cu câțiva ani înainte, poate 10 sau mai precis când eram studentă, mi se părea o mare tâmpenie să-mi fac griji pentru somn. Cu cât dormeam mai puțin, cu atât simțeam că trăiesc viața mai intens. Concerte, networking, multă ieșeală, filme văzute până noaptea târziu păreau mult mai atractive decât să mă pun în pat la somn. La 22???No way.

Știi proverbul ”cât trăiește, omul învață”, așa am învățat și eu că somnul este vital pentru multe. Somnul te ajută să te vindeci, să ai un creier activ, să slăbești, să îți păstrezi calmul și luciditatea chiar și în situații de criză, să fii productiv și creativ, să ai poftă de viață. Singurul lucru la care sunt atentă este să adorm devreme și să nu mă culc cu gândul la nasolelile, care mi s-au întâmplat pe timpul zilei, pentru că nu mă voi odihni și chiar mă voi trezi tot cu gândul la ele.

Somn și vârstă - cum dormim?

Specialiștii spun că trebuie să dormi în funcție de vârstă, dar nu mai puțin de 8 ore pe noapte. De curând am aflat că de fapt noi dormim în reprize de 90 de minute (cicluri de somn) și că 2 cicluri lipite te remontează pentru încă 24h, cu condiția să fie înainte de orele 22. Eu nu dorm întotdeauna 8h, ci mai puțin și cu toate astea mă simt excelent de cele mai multe ori, cu excepția zilelor când mă stresează lucruri, pe care le am de făcut sau persoane incomode. Singura chestie care încă nu îmi iese complet este aceea de a mă detașa de provocările zilei, pentru a putea să mă trezesc odihnită și energizată, ca să încep o dimineață perfectă.

Odată am apelat la medicul de familie. Am avut câțiva ani de stres maxim la serviciu și nu dormeam nopți întregi. Ajunsesem să nu dorm de vreo câteva săptămâni, când am apelat la medic, să îmi dea pastile de somn. M-am dus chitită să-l conving să mă ajute în acest mod. Gândul de a dormi ajutată de pastile mi se părea oribil la vârsta mea, dar pur și simplu nu mai puteam. Totul era avalanșă în capul meu, eram de o nervozitate ieșită din comun, nu mai puteam mânca, etc.

Când am ajuns la doctor, era soare afară și m-a invitat să vorbim în balconul clinicii, sub pretextul că nu a mai fumat demult o țigară și aș putea să-l însoțesc. M-am dus. Îmi era simpatic doctorul, era foarte carismatic și amuzant, o companie foarte agreabilă. Și cum stăteam noi așa, îmi zice el ”auzi, ție nu ți se pare că viața este mișto? Că merită trăită din plin? Merită să te bucuri de orice moment, fără să te cramponezi, fără să te zbați ca dobitocul pentru nimic!?” Pauză de câteva secunde, în care eu nu găseam argumente să-l contrazic. Nu-mi venea nicio idee. M-am lăsat acaparată de imaginea lui despre viață și m-am simțit dintr-o dată dobitocul de care vorbea doctorul, parcă soarele îmi luminase creierul. Și a continuat ”Eu îți dau pastile câte vrei, dar dacă creierii tăi sunt pe bigudiuri și nu îți faci ordine în viață, ți le dau dejeaba”.

Am tras concluzia că pastilele pot fi înlocuite cu un dram de disciplină, relaxare și împăcare cu situația. Nu mi-a ieșit imediat, mi-a luat ani să înțeleg că nimeni nu este mai important decât mine și liniștea mea sufletească și oricât de mult m-aș strădui, nu pot produce valoare pentru alții (clienți, parteneri, prieteni, etc) dacă nu mă aflu într-o stare de bine, pe bune, nu simulată.

Acum, revenind la antrenamente, somnul este vital pentru mine. Când sunt odihnită alerg indiferent de perioada zilei și mă simt foarte bine pe timpul antrenamentului. Când am dormit deficitar, se adaugă oboselii psihice, care oricum există aproape zilnic, și oboseala fizică și simt nevoia să mă autocompătimesc. De unde rezultă o activitate mentală intensă în direcția găsirii motivelor pentru care ar fi mai bine să amân antrenamentul pentru o altă zi, mai productivă.

Și pentru că am mai trecut prin experiențe de-a lungul timpului și dobândesc constant obiceiuri noi, atunci când somnul nu vine din prima, apelez la ajutoare. Respir profund de câteva ori 7-7-7-7, adică pe 7 secunde inspir, 7 mențin aerul, 7 expir, 7 dispnee (nici nu inspiri, nici nu expiri). Repet acest exercițiu de 2-3 ori și adorm mai ușor. Fac duș alternativ rece-cald. Beau ceai de tei sau citesc o carte tehnică, obositoare. Somnul vine garantat, oricare după oricare din aceste tehnici!