Cum am învățat să schiez în 4 zile

Cum am învățat să schiez în 4 zile

Lecții de schi la maturitate

Povestea cu echilibrul pe propriile picioare mi-a dat de furcă de când mă știu. Pot cu ușurință să merg, să alerg și mai puțin să merg cu rolele, cu patinele sau cu schiurile. Chiar și menținerea echilibrului pe bicicletă mi-a fost dificil să-l obțin, așa că am învățat destul de greu mersul cu bicicleta.

Schiatul a fost dintotdeauna un vis frumos, mai ales că mie îmi place viteza când conduc mașina, când merg pe bicicleta și, mai nou, când mă dau pe schiuri. Doar că ani de zile mi-a fost frică să nu-mi rup gâtul și asta m-a ținut în loc. Frica nu mi-a dat voie să mă urc nici pe role, nici pe patime și nici pe schiuri. Mi-am propus anul trecut, prin februarie, să iau lecții de schi, dar planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg și am amânat învățarea. Oricum, trebuie să recunosc că gândul de a mă pune pe schiuri îmi dădea fiori reci ca gheața, așa că amânarea nu a venit cu prea multe regrete.

Tot anul trecut, că deh...deja suntem în 2020, un an binecuvântat cu multe experiențe, conștientizări, transformări și decizii ușor radicale, am acceptat provocarea de a lua lecții de schi. 4 ore mi-au fost puse la dispoziție în 4 zile diferite. Profesor: german. Deci, trebuia să mă mai concentrez pe o chestie,  să înțeleg exact ce-mi spune ca să știu ce să fac. Asta după ce tot pământul îmi fugea de sub picioare. OMG!!!

Ziua 1.

La ora fixată am mers la locul de întâlnire. Profu' ne-a luat schiurile pe umăr, slavă Cerului și ne-a invitat la locul dedicat învățăceilor. Mă refer aici la copii care nu depășeau 7-8 ani. Mi s-a părut o idee bună să învăț alături de puști, au mai mult curaj, te inspiră și-ți dispare din frică. Iar în jur erau pârtii adevărate, nu locuri de joacă, deci la învățăcei cu noi.

Primele lecții de schi au început cu încălțarea schiurilor, lucru care mi s-a părut îngrozitor de greu, întrucât pe zăpadă tot ce este lucios alunecă cu ușurință. Nu mi-am încordat niciodată toți muschii deodată atât de tare. În plus, aveam în picioare acei clăpari greoi și încomozi, pe sub care mai trebuia să pun minunățiile alunecoase. Stres big time ca să mă pot ține pe picioare. Am făcut câteva manevre pe o porțiune de zăpadă plată, după care a trebuit să urcăm și să alunecăm cam 50m pe o pârtioară cu o înclinație ușoară. După ce m-am urcat și simțeam cum totul alunecă sub mine, mi-am zis că trebuie să fi fost dementă când am decis să iau lecții de schi și clar a doua zi nu mă mai prezint. Urcări și coborâri cam 5-6 în prima zi când totul aluneca și mă frustra maxim.

Ziua 2.

Am avut o mare baftă să întâlnesc un profesor simpatic și foarte încurajator, care își dădea toată silința să ne ofere niște lecții de schi plăcute. La fiecare coborâre îmi spunea că mâine mă va lăsa să mă dau pe părtie și că am prins mișcările, totul merge bine ”Perfect Nicoleta, you got it. It will be easier for you at the end of the day”. Pe bune???

Nu știu ce vedea el, cert este că a doua zi lucrurile nu mai erau chiar atât de scăpate de sub control și părea că încep să prind curaj și stăpânire de sine. Îmi spuneam în gând că aceste lecții de schi încep să-și facă efectul. Totul era înspre bine. Am deprins mersul în plug, care te ajută de fapt să pui frână și coboram din ce în ce mai bine, fără sprijin. Văzând asta, mi-am propus ca la sfârșitul zilei să merg fără ajutorul lui, ceea ce mi s-a întâmplat complet.

lecții de schi

Ziua 3.

Lecții de schi pe pârtia mare!!! Profu a dorit să mergem direct pe pârtie și să ne dăm de la jumătate. Zis și făcut. Urcam pe picioare și ne dădeam cu schiurile exersând plugul și cristianele. Plugul începuse să iasă binișor, cristianele mai puțin. În fine, la sfârșitul lecției mă dădeam cu mai multă siguranță și începuse să-mi placă destul de mult. A fost ziua când m-am felicitat că am luat totuși decizia să iau lecții de schi și să învăț să schiez. Eram mândră de mine. Urma ca următoarea zi să schimb profesorul.

Aceasta a fost ziua în care am urcat pentru prima dată cu telescaunul, întrucât profu a dorit să exersăm toată ziua, fiecare cât putem. Am ales să urc până în vârful pârtiei și să mă dau singură de acolo. Am făcut aproximativ 9 coborâri, timp în care simțeam că genunchii îmi iau foc. Experiența a meritat toți banii. 3 lecții de schi reușite.

Ziua 4.

Întâlnirea cu profu' cel nou a fost amuzantă. Probabil că nu se aștepta să se întâlnească cu oameni maturi, dar în fine omul a vrut să pară încântat de provocare. Cu el nu am făcut multe coborâri, pentru că era mai mult pe tipicul profesorului pedagog, a văzut ce nu știm fiecare și a rafinat ceea ce celălalt ne-a învățat din mers, pe repede înainte. După 4 lecții de schi nu m-am mai durut genunchii, pentru că mi-a corectat poziția în schiuri. Am învățat cum să pun schiul oblic ca să am mai mult control, cum să fac cristiane cu mai multă siguranță, cum să folosesc piciorul dinspre munte și pe cel dinspre vale și o grămadă de lucruri foarte utile. Nu au fost multe coborâri, cum am mai zis, dar lecția mi s-a părut foarte prețioasă.

Pot să spun cu mâna pe inimă că în 2019 nimic nu mi s-a părut mai wow și mai provocator ca experiența de a schia. E drept că îmi doream demult să fac asta și faptul că mi s-a îndeplinit dorința a cântărit foarte mult pentru mine. Mi-am dat seama poate încă o dată că limitările sunt puse doar de noi și se află în capul nostru. Am realizat că vârsta nu are prea multă importanță, când lucrezi la îndeplinirea unui vis propriu. Oricine poate învăța să schieze, să înoate, să joace tot felul de jocuri și atunci când spui că nu poți de fapt spui că nu ai curaj sau că ți-e frică, pentru că de putut poți, oricine poate, chiar și un om nesportiv așa cum am fost eu mulți, mulți ani. Sunt recunoscătoare pentru toate aceste lecții de schi, pentru sfaturi, sprijin și inspirație din partea oamenilor care mă iubesc.

  • 32