Mintea goala in care gasesti toate raspunsurile

Cred ca deja cunosti numarul enorm al gandurilor, care ne trec zilnic prin cap. Undeva intre 20000 si 60000 de ganduri/ zi. Nu stiu sa-ti spun cum s-a calculat treaba asta si nici macar nu stiu daca numarul este corect. Stiu doar ca si pe mine ma inunda gandurile, nu toate sunt placute si multa vreme nu am stiut ce sa fac cu ele.

Vestea proasta este acest aeroport cu mii de curse pe minut mai mult te incurca, decat te ajuta. Mintea te duce in trecut, unde se simte cel mai confortabil pentru ca il cunoaste exact. Sau te duce in viitor, pe care il preconizeaza ca bugetul de venituri si cheltuieli, adica tot pe baza trecutului. Doar in prezent nu a invatat inca sa te duca, de asta am zis ca te incurca. Practic ori de cate ori apare o provocare, mintea iti spune clar daca poti sau nu poti s-o rezolvi, pe baza experientei trecute. Ea nu-ti da sansa sa evoluezi, sa te autodepasesti, sa gasesti solutii. Iti cunoaste competentele, dar nu si potentialul.

Vestea buna este ca mai exista o varianta ajutatoare: mintea goala. Aceasta stare, pe care o poti accesa cel mai simplu prin meditatie, iti da cele mai bune solutii. Pentru ca atunci esti doar tu si Sinele tau, sursa sclipirilor de geniu.

Meditatia, ca solutie la provocari, este al patrulea principiu al lui Wayne Dyer din „Puterea intentiei”. Indiferent daca provocarea ta este in domeniul sanatatii, relatiilor, profesiei, banilor, mediteaza si vezi ce iti transmite ca solutie Sinele Tau.

Primul pas: te duci intr-un loc linistit din casa, iti pui ceasul sa sune peste 15 minute, te asezi intr-o pozitie confortabila, incepi sa respiri constient, inchizi ochii, lasi gandurile sa treaca ca si cum nu sunt ale tale, continui sa respiri si te concentrezi pe respiratie, pana suna alarma. Golitul mintii n-o sa-ti iasa din prima , dar o sa-ti iasa pana la urma.

Ultimul pas: perseverezi pana cand iti iese ­čÖé

Este posibil ca ceea ce ajungi sa „vezi” acolo sa fie wow, ca atunci cand iesi dintr-o padure stufoasa si te izbeste cerul, ca pe Eminescu „ Trecuta-i cand ceru-i c├«mpie senin─â, Cu r├«uri de lapte ╚Öi flori de lumin─â”.