Despre schimbare sau transformare

Există o ușoară controversă despre schimbare, mai precis privind înțelesul termenului ”schimbare”. Cumva ar fi a înlocui ceva cu altceva, nu are un profund înțeles de transformare, așa cum își propun marile metode de dezvoltare personală. Pe mine m-a inspirat Ghandi, el a zis despre schimbare, nu ”transformare”: ”schimbarea începe cu tine” și atunci am preluat termenul exact așa.

Pentru mine schimbarea are un impact profund, mai ales că totul se schimbă în noi și în jurul nostru, chiar și la distanță de secunde. Gândește-te la stare. Dacă vine acum cineva la tine să-ți zică o vorbă nelalocul ei, starea ți se schimbă aproape instantaneu și poate rămâne așa de rea sau poate să se schimbe într-o stare și mai rea, foarte repede.

Mie schimbarea mi se pare importantă și la fel cred că schimbarea cuiva are, sau poate avea, un impact asupra celorlalți, în sens bun sau rău. Dacă starea cuiva te provoacă, te ambiționează, nu-i neapărat un impact bun, dar este un impact și de fapt asta contează. Până la urmă dacă realizarea cuiva sau starea de bine îți provoacă ciudă, trăiește cu ea…ce să zic???

În speță, atunci când schimbi sau alegi schimbarea, e bine să alegi acele schimbări care îți îmbunătățesc calitatea vieții, oferindu-ți mai multă sănătate sau liniște sufletească sau orice vizezi să ți se întâmple în bine, nu în rău.

Am întâlnit oameni, printre care mă număr și eu sau mă număram mai bine zis, temători de schimbare. Pentru mine schimbarea însemna o destabilizare emoțională în primul rând. Cu câțiva ani în urmă, am avut ocazia să mă mut din orașul natal și când am auzit propunerea, am crezut că îmi cade cerul în cap. Un film de lung metraj mi-a trecut prin fața ochilor, arătându-mi false motive pentru care nu ar trebui să mă mut acolo. Am greșit atunci și am regretat o vreme. Acum mă gândesc cu nostalgie la unele experiențe, de care am fugit doar din frică, fără argumente clare.

despre schimbare
despre schimbare

Atunci, ca să-mi amăgesc eul și să nu-mi provoc o suferință prea mare, mi-am zis că am luat decizia bazat pe simțuri și dacă așa mi-a răspuns corpul meu la întrebare, înseamnă că am decis în conformitate cu binele meu suprem. Bullshit pe alocuri, am reacționat de fapt, din frică!

Schimbarea nu este despre frică, ci despre un bine și mai mare, pe care ni-l putem face cadou dacă nu ne temem. Adică dacă nu ne temem de nimic. Frica se poate învinge, nu este chiar termenul corect. Frica se poate îmblânzi sau reduce la tăcere, dacă ai răbdare să sapi la rădăcină și să înțelegi care-i treaba cu frica asta și de ce ți-a devenit atât de dușmancă. Și apoi treci mai ușor la schimbare, de atunci totul devine despre schimbare.

Din experiența mea, frica este ceva ce te ține treaz și atent la lucrurile nașpa care ți se întâmplă, cu voia ta, adică ți se întâmplă pentru că le dai voie și nu le rezolvi odată, ca să poți trece la alt nivel. Am observat că îmblânzind o frică, capeți mult curaj și în direcții care, aparent, n-aveau nicio legătură.

 

Lasă un comentariu