Vacanță la Nisa, 2 plăceri bifate dintr-un foc

Una din plăcerile vieții mele, cred că cea mai mare dintre toate, o reprezintă călătoriile. Știu că nu sunt singura care iubește să călătorească, de aceea sunt fericită să împărtășesc cu tine o experiență recentă, care m-a umplut de încântare. Vacanță la Nisa, Franța. Mi-a plăcut Franța, de când am vizitat-o pentru prima dată. A fost visul meu să îmi petrec aniversarea de 30 de ani la Paris. Și acest vis minunat, nu știu cum, mi s-a împlinit. Am savurat orașul ca pe o înghețată artizanală italiană. Mi-a plăcut la nebunie. Așa că mi-am dorit un repetir.

Luna aceasta vacanța a venit într-o perioadă când mă simțeam epuizată fizic și mental. M-a chinuit îngrozitor lunile trecute alergia la ambrozie, cu nopți nedormite, nas înfundat…cine o are știe despre ce vorbesc. A mai fost o cauză, un moft de data asta, un mic stres din pricina faptului că voi participa la primul semimaraton. Pe fondul nesomnului și epuizării fizice, nu îmi prea mai venea să merg la antrenament. Am rarit-o destul de mult vara asta. Doar că apropierea cursei mă stresa. Și cum toți avem undeva, pe cineva care ne iubește, iată că a apărut o vacanță la Nisa.

N-am cuvinte să exprim cum m-am simțit pe o plajă prevăzută cu loc de plimbat cu bicicleta și pistă de alergare. Totul pe malul mării, alături de sute de oameni care aleargă non-stop. Oricând vrei să alergi, există oameni care aleargă: dimineața la prima oră, la prânz – având în vedere că în această perioadă a anului temperatura la Nisa, unde am stat cel mai mult, este de 25-27 de grade sau seara, după ce francezii ies de la job.

vacanță la Nisa
vacanță la Nisa

Chiar m-am întrebat: oamenii aștia ies de la job și vin să alerge înainte de orice altceva? Cam da. Majoritatea celor care aleargă după 6 seara sunt oameni între 25-45 de ani, prin urmare sunt oameni activi din punct de vedere profesional. Arată cu toții într-un mare fel, sunt echipați ca și cum ar merge la concurs și o fac cu pasiune. Să alerg alături de ei mi-a produs o mare bucurie și mi-a dat elan, entuziasm, m-a scos din starea mea de letargie. Îți vine să-ți pui pantofii și s-o iei pur și simplu la sănătoasa, fără să te mai gândești la nimic altceva.

Poți alerga zeci de kilometri așa, fără să te deranjeze nimeni, într-un peisaj de vis. În dreapta marea și în stânga cochetele hoteluri și restaurante, care mai de care mai dichisite și îmbietoare. Totul pare creat cu mult bun gust, eleganță și autenticitate. Și mai mult decât atât, m-a uimit curățenia și disciplina. Cred că poți alerga desculț, fără să te murdărești pe picioare și fără să aterizezi pe mucuri de țigară. Din loc în loc sunt afișe cu plaje fără tabac…mișto, eh?

Cred că în zilele astea de vacanță aș fi putut să alerg un maraton sau două, atât de încărcată eram de energia acestor oameni tăcuți, care își făceau treaba cu grație. Într-una din zile, am dat peste un târg de sport & wellness. Un loc unde am văzut cum zeci de cluburi de toate felurile își atrăgeau clienții, mici și mari, către sport: tenis, înot, ping-pong, călărie, alpinism, schi, fotbal, baschet, yoga, tot ce vrei și ce nu vrei. În acest mediu atât de generos, nu e de mirare că francezii, cel puțin din partea asta de sud arată atât de bine. Mi-am dat seama că totuși nu este imposibil să ai o viață bună, fizic și mental. Totul este să vrei să te ocupi mai atent de tine, să-ți pese de tine și să dedici un timp al zilei pentru tine. Să faci ceva, orice, ca să te simți mai bine în corpul tău, mental-fizic-emoțional este un lucru obligatoriu.

Mi-am depășit, cu această prețioasă experiența, durata de alergare obișnuită. N-am realizat când au trecut două ore de la start, fără să resimt vreo mare oboseală. Contează starea, peisajul, haita. Dar, cred că cel mai mult valorează conștientizarea că tu ești cea mai importantă persoană din viața ta și că ai ”obligația” morală să-ți creezi starea de bine, oriunde ai fi. M-am întors cu dorința de a face sport în continuare și mi-e mult mai clar că mintea sănătoasă trăiește cel mai bine într-un corp sănătos și viguros, pentru care trebuie să muncești puțin.

Găseam adeseori pe pista de alergare oameni care alergau în spatele cărucioarelor de bebeluși. Ori nu aveau cu cine lăsa copiii, ori vroiau să le insufle pasiunea pentru sport de când ăia mici nu învățaseră încă să meargă în picioare…nu am idee ce stătea în spatele acestui tip de antrenament, dar asta m-a făcut să cred că n-am nicio scuză/motiv/argument să nu fac sport cu perseverență.

Acolo este într-adevăr o altă lume, cu o frumusețe a ei. Ea este creată de oameni, nu le-a dat-o nimeni în dar. Oameni pe care îi regăsesc în România în comunități create tot din pasiune, cum sunt: Andrei Roșu și https://www.42krosu.ro/, Robert Hajnal și Școala Alergării despre care am scris într-un articol https://trailrunningacademy.com, Tibi Ușeriu și proiectul lui Via Transilvania https://www.tasuleasasocial.ro, pe care îi știu oarecum personal. Cu siguranță sunt mulți și la noi, nu-i știu eu acum, îi voi descoperi pe parcursul provocatoarei mele călătorii în lumea alergătorilor, mai mult sau mai puțin amatori. În fapt, lor le datorez ajungerea mea până aici și continuitatea antrenamentelor, pentru că pur și simplu mă inspiră în fiecare zi.

Așadar, n-ai nevoie de o vacanță la Nisa ca să te antrenezi, poate doar să conștientizezi cât de minunat este să te miști în aer liber, să faci ceva pentru tine. Găsești și în România inspirație câtă vrei, cum am arătat mai sus…

Lasă un comentariu