Urticarie solară, o creație a minții  neobosite

Povestea despre urticarie solară începe pe tărâm hispanic. Îmi amintesc cu mare drag prima mea vacanță peste hotare într-o țară vest-europeană, Spania. Sunt mulți ani de atunci, prea mulți poate, dar n-am să uit cele 8 zile de soare, mare și dilaila la greu, pe care le-am savurat cu fiecare celulă a corpului și a sufletului. Nu mai fusesem într-o țară ”civilizată” și totul părea că îmi ia ochii, nu semăna nimic cu România, nici Bucureștiul cu Barcelona, nici spanioloaicele cu româncele, nici micul și berea cu paella și Sangria. Totul era la superlativ, inclusiv clima.

Mă duceam să vizitez tot ce nu mai văzusem până atunci și să-mi desfăt toate simțurile. Din prima zi am luat buss-ul turistic, care avea să mă oprească în fața fiecărui element de maximă atracție pentru oameni ca mine și pentru toți ceilalți. Era soare, cam 40 de grade Celsisus în luna iulie, umblam de dimineață până noaptea târziu pe străzi, străduțe, bulevarde…

Am avut câteva zile de plajă, mai precis dimineți, pentru că ora 11 nu putea să te prindă la soare, dacă vroiai să rămâi întreg și să te bucuri de vacanță. Mersul prin soare și doar prin soare mi-a elucidat 2 chestii care țin de sănătate: una a fost că circulația nu era prea bună și a doua ținea de fotosensibilitate accentuată a pielii la ultraviolete. Norocul meu a fost că lucram la o clinică medicală privată și imediat după ce m-am întors în România, cu lacrimi în ochi după minunata Barcelonă, am mers să aflu ce mă paște. Treaba cu sistemul circulator era cumva o moștenire de familia, bănuiam ce voi avea de făcut. În schimb, pentru inflamația de la nivelul gâtului, însoțită de senzația de mâncărime și roșeață accentuate, nu aveam nicio explicație.

Dermatologul mi-a pus diagnosticul imediat: urticarie solară, o afecțiune cutanată autoimună. Pe scurt, ori de câte ori mă expun la soare mai mult decât dimineața și seara târziu mă va chinui această urticarie solară fără leac. La început, am luat niște antihistaminice orale, care ameliorau starea de mâncărime și roșeața. În primii ani de urticarie solară, senzația și pruritul îmi treceau de pe o zi pe alta. Azi, năzbâtioasa urticarie solară se luptă cu mine sau eu cu ea preț de câteva zile, până când urmele-i sinistre dispar definitiv de pe corp.

O soluție ar fi să mă protejez cu factor de protecție maxim, adică să folosesc cremele pentru nou-născuți, să port pălărie cu boruri foarte largi, ochelari de soare și îmbrăcăminte cât mai vaporoasă. Căci, ce crezi? Mai nou, îmi apare urticarie solară și pe laba piciorului, pe gambe, pe zonele ce vin în contact direct cu soarele. Nu există tratament, deci odată ce a apărut va mai reapărea, mai ales la primele expuneri la soare și este cu atât mai agresivă cu cât ai pielea mai deschisă la culoare, mai lipsită de melanină.

Urticarie solară
Urticarie solară

Iubesc soarele din adâncul sufletului meu și îmi place la nebunie să stau în soare cât mai mult. Dacă ar fi să-l cred pe Jacques Martel și îl cred, remediul la urticarie solară ar fi ar fi o chestiune de împăcare cu trecutul ” Soarele este reprezentarea principiului activ şi al energiei Yang. Prin urmare, este simbolul Tatălui. Dacă sunt alergic la soare, acest lucru indică faptul că, relaţia cu tatăl meu (atât pe plan fizic, cât şi simbolic) este o sursă de suferinţă pentru mine. Poate fi vorba despre o relaţie dureroasă, usturătoare, sufocantă şi care a încetat brusc, la un moment dat. Contactul cu tatăl meu poate a fost întrerupt, alterat sau a devenit prea sufocant. în orice caz, există un conflict sau o decepţie cauzată de ceva sau de o persoană de care am fost nevoit să mă despart şi care a provocat o reacţie dureroasă, pe care nu am ştiut să o gestionez şi care a lăsat urme chiar şi în prezent, în viaţa mea de adult. Poate există, de asemenea un refuz de a-l accepta pe Tatăl meu interior ? Remediul: Accept să văd ceeea ce mă deranjează şi să mă las atins cu încredere de căldura soarelui (şi de tatăl meu !). Mă eliberez de emoţiile care erau îngropate în mine, în adâncul inimii mele. Soarele este o sursă de lumină, de căldură şi de viaţă. Aleg să intru în contact cu lumina mea interioară şi mă împac cu trecutul meu, pentru a mă responsabiliza, pentru a mă simţi mai liber şi pentru a străluci şi a merge mai departe spre propriul meu destin.” Jacques Martel – Cauzele spirituale ale bolilor

Suflet călător, am înțeles că o călătorie nu este doar un drum, este și o cale de a mă cunoaște mai bine și a înțelege lucruri despre mine, care pur și simplu mă șochează uneori. O simplă urticarie solară, eh…ce mare chestie, mi-a deschis o nouă perspectivă despre ceva ce n-aveam idee că există și mai ales, că mă afectează atât de mult. Știi zicala ”pe afară vopsit gardul, înăuntru leopardul?” Cam acesta este cazul multor relații pe care le avem. Păstrăm aparențele, chiar rafinăm până la nivel de artă aceste aparențe și, când colo, în profunzime lucrurile stau cu totul diferit.

Sunt convinsă că am venit aici ca să evoluez, așa că iau aparent enervanta urticarie solară ca pe un învățător de mare ispravă și mulțumesc Universului că este atât de bun cu mine și îmi trimite mesaje. Acum, când scriu, îmi dau seama că intensitatea cu care mă agresează această urticarie solară de la an la an este direct proporțională cu deteriorarea relației, care a creat-o și mi-a trimis-o ”cadou” pe piele. Am fost servită!

Cred cu tărie că pe lângă punga cu medicamente, este util să știi și cauza emoțională plus remediul nemedicamentos ale bolilor și afecțiunilor. Din punctul meu de vedere, banala și enervanta urticarie solară, ca și alte boli mai grave, au totuși cauze provocate de mintea noastră cea ”creativă” la dat intrerpretări evenimentelor din trecut.

Lasă un comentariu