Dietă și formă – obsesii pentru cum arăți

De curând m-am dus la o sală de sport nouă, unde am drept obiectiv să scap de celulită și să capăt mai multă masă musculară fermă. Oamenii de acolo mi-au promis scădere în cm, nu și în greutate, lucru de care ar trebui să mă ocup pe cont propriu, alături de un nutriționist.

În cele 4 săptămâni de antrenament, am întâlnit cca 20 de femei, preocupate la fel ca și mine de slăbit în cm și în greutate. Unele au slăbit 10-20 de kg cu o anumită dietă, altele mai puțin, oricum elementul comun este apetitul pentru dulciuri și mese haotic organizate.

Nu mai fusesem demult la o sală de sport și nu mai eram la curent cu obsesiile femeilor în direcția siluetei. Eram doar cu a mea și credeam că sunt cea mai obsedată persoană din lume, care se zbate să scape de 4-5kg în plus și de puțină celulită. Și ce să vezi? Sunt o grămadă de femei în situația mea sau pe acolo și unora nu le iese mai deloc treaba cu slăbitul.

Ieri am avut o revelație. Intrase o persoană, care a slăbit aproximativ 20 de kg anul acesta, nu știu să spun exact în cât timp și stagna de o lună. Era nemulțumită, evident. Domn’le, eu stagnez de 20 de ani, mi-am spun în gând și nu mai fac pe nebuna. Revelația a fost că obsesia nu te ajută. A deveni obsedată de un obiectiv este, după părerea mea, cel mai mare rău pe care și-l poate face o ființă umană.

Ca să scapi de kilograme este un lucru bun, normal. Dar ca să vrei cu obsesie să scapi de ceva din tine, care îți aparține ca și decizie (n-a mâncat nimeni în locul tău) și fel de a fi, mi se pare de-a dreptul anormal. Mi se pare că abuzezi de tine, ca și atunci când te-ai îngrășat. Ok, nu-i estetic să ai 15kg în plus, nici măcar 5 ca în cazul meu, nu-i simpatic pentru că simți că toată lumea te blamează în gând și nici nu-i sănătos. Toate acestea se rezolvă cu înțelegere, blândețe și cred că recunoștință. De ce zic cu recunoștință? Pentru că un dar divin, cum este corpul unei ființe umane, este abuzat de tine atunci când îl hrănești în exces cu lucruri care îi fac rău și îl mai abuzezi o dată atunci când vrei să-l slăbești într-o zi, dacă se poate. În loc de recunoștința că încă îl ai, este întreg, poate fi readus pe drumul cel bun și te ascultă de fiecare dată când iei o decizie.

În unele situații am observat că mă poziționam ca și cum eu și corpul meu suntem 2 entități diferite care luptă una cu alta pentru supremație. Eu nu-l ascultam, când îmi dădea semne că nu-i ok să mănânc în fața laptop-ului sau la 11-12 noaptea și nici nu-i ok să mănânc dulciuri în fiecare zi. Iar el nu mă asculta când doream să slăbesc 5 kg azi sau într-o săptămână.

Fără dietă
Fără dietă

Când mi-am asumat că eu am decis felul în care arăt sau mă simt, ghici ce? Corpul meu a început să mă asculte și să mă atenționeze, puțin mai evident. Înainte treceam cu brio peste senzația de preaplin. Chiar dacă îmi venea să dorm imediat după masă, mă simțeam ore în șir greoaie după masă și parcă nici creierul nu-mi mai funcționa, tot mâncam peste măsură. Acum, pur și simplu nu mai pot trece peste senzația de preaplin. Mănânc doar atât cât pot și mă opresc, indiferent cât de puțin am mâncat. Nu mai am temerea că mor de foame, dacă nu îngurgitez 2 castroane de salată în loc de unul singur.

Mi-am asumat că am un corp de care este mai bine să am grijă, adică să-i acord atenție și să fiu receptivă la ceea ce îmi transmite. Altfel, există consecințe neplăcute și urme, care nu pot fi ușor șterse. Mă simt bine, eliberată de obsesia de a slăbi. Mă simt eliberată de dorința de a mânca în exces și de dietă mă simt mult mai apropiată de corpul meu. Încă nu ne identificăm complet și încă nu ne-am conectat complet, dar sunt foarte aproape de această uniune absolut extraordinară.

Poate că ți se va părea hilar că există oameni, de curând și eu, care mănâncă orice și pot slăbi, pierde în greutate. Șmecheria este să acorzi atenție corpului, să-l asculți și să fii prezentă când mănânci. Atunci când mănânci uitându-te la TV sau lucrând la laptop sau făcând orice altceva, nu înseamnă că te hrănești. Da, mănânci, dar nu te hrănești. De aceea, la scurt timp vei simți nevoia să mănânci din nou și să mănânci orice îți astupă senzația de gol din stomac, cel puțin.

Mâncatul într-o stare de prezență te va face să mănânci exact cât îți trebuie și să te simți hrănită. Astfel, ai șanse mari să pierzi în greutate și să te simți bine în pielea ta, fără să îți bați capul cu tot felul de diete. Obsesia dispare și ea, pentru că nu mai are obiectul acțiunii. Oricum revelația a fost de mare angajament: orice te obsedează nu-i bun și orice faci cu obsesie nu iese. Mai ales o dietă. Concluzie trasă de mine, din proprie experiență.

 

 

 

Lasă un comentariu