De Paște ai ocazia unor momente de reflecție

Sărbătorile sunt așteptate de toată lumea și reprezintă, de cele mai multe ori, momente de relaxare, bucurie, pace. Pentru o parte dintre oameni și aici vorbesc mai mult despre femei, pentru că ele cred ca sunt mai afectate de sindromul singurătății, sărbătorile înseamnă singurătate, tristețe, frustrare.

Am avut privilegiul să întâlnesc sute de femei în viața asta și am sesizat sentimentul acesta mai acut resimțit de sărbători. Aproape niciuna din femeile singure nu aștepta petrecerea de Crăciun, Revelion sau Paște. N-aș greși foarte tare dacă aș afirma că își urau și petrecere de ziua de naștere, pentru că lipsa partenerului era mai vizibilă ca oricând, deci un moment de durere intensă. Eu însămi am trăit ”drama” petrecerii sărbătorilor de Paște acasă, singură, în pijama. Atunci, dacă m-ai fi întrebat, trăiam drama vieții mele, nimic până atunci nu mi se mai păruse la fel de dureros.

Educația primită de la părinții mei este pe modelul clasic: ai un prieten, te căsătorești, ridici o casă, plantezi un pom și în cele din urmă faci un copil. Tot ce nega sistemul, ieșea în afara normalului. Lumea se schimbă, cu toate acestea rămânem ancorați în niște tipare mentale, parțial dăunătoare.

Personal nu cred că te poți simți bine singură pe termen lung, dar momentele de singurătate sunt binevenite atunci când știi să le gestionezi sau ți le asumi. Poate că ai un obiectiv care împiedică o relație de lungă durată sau pur și simplu ai suferit mult și ai tras concluzia că toți bărbații sunt la fel. Ceea ce este din start o greșeală. Generalizările nu sunt bune. Bunică-mea avea o vorbă înțeleaptă ”decât să te însoțești cu un om nepotrivit, mai bine să-ți țiuie pereții în urechi”, vorbă în care cred.

În concluzie, de ce să te stresezi inutil și să-ți provoci suferință, dacă așa ai ales sau pur și simplu așa este situația în momentul respectiv? Există o tipă, nu știu exact ce meserie are, poate că este coach, care a scris la sugestia și susținerea lui Oprah Winfrey o carte foarte faină, în care propune niște mantre de mare angajament. Uite una dintre ele:

„Doamne,
Te rog, iartă-mă
dacă nu am izbutit să iubesc
fiecare parte a creaţiei Tale.
Deschide-mi ochii ca să pot vedea,
înmoaie-mi inima ca să pot iubi,
deschide-mi mintea ca să pot înţelege
fiecare aspect al sinelui meu.
Vindecă-mi relaţia
cu toată fiinţă mea,
ca să nu mai îndur
atâta violenţă îndreptată spre mine.
Te rog, ajută-mă, căci singură nu pot câştiga acest război.

Te rog, înalţă-mă deasupra câmpului de luptă
spre pacea care sălăşluieşte dincolo.
Îţi mulţumesc, Doamne.
Amin” Marianne Williamson

Ce bine era dacă o știam pe Marianne la vremea când sufeream ca un câine! Better late than never, o incantație din asta te repune pe picioare, crede-mă. Și cum cu o floare nu se face primăvară, o poți recita de mai multe ori pe zi și chiar mai multe zile la rând.

Și nu m-am îmbătat, nici nu mi-am smuls părul din cap și nici nu m-am dat de ceasul morții. Într-un fel, în sinea mea știam că merit mai mult decât să sufăr singură în vârful patului. Aveam speranța asta, care între timp mi-a devenit credință: tot ce pare nasol prevestește ceva mai bun decât am avut înainte, chit că e vorba de job, oportunități, oameni sau alte lucruri pe care mi le-aș dori din adâncul sufletului.

Nu-i simplu să te resetezi, mai ales când o faci cu propriile resurse și mai ales când ești varză. Am luat-o pas cu pas. Singurătatea este un motiv de introspecție. Când îmi țiuie pereții în urechi simt că e nevoie să mă întorc către mine, să mă opresc din goană, din nemulțumiri și reproșuri personale sau la adresa celorlalți, să-mi iau puterea înapoi, cu alte cuvinte să-mi asum responsabilitatea pentru propria realitate, viață.

De obicei, când sunt praf merg la librărie și îmi cumpăr câteva cărți hard core. Rad una pe zi. De multe ori mi s-a întâmplat să constat că lucrurile nu stau nici pe departe atât de dramatic cum credeam eu, ci este nevoie doar de puțină ordine în viață pentru a îndrepta lucrurile sau a le pune pe o traiectorie firească, dorită. Vorbind cu o prietenă despre subiectul relații, o fată de toată isprava, o prietenă loială, pe care o iubeam ca pe o soră, ne-am dat amândouă seama că uneori oamenii au capul în altă parte decât pe gât. Ea, corporatistă dedicată, muncea mult și recupera odihna în weekend. Sâmbăta o dormea toată și duminica la prânz ieșea la film cu mine și cu alte gagici, majoritatea single.

Ne întâlneam, ne plângeam de toată lumea, îi bârfeam pe cei cu relații, mai ales pe cei cu relații bune…deh, invidia te roade și ne miram de ce suntem singure și neliniștite. Viața e simplă și noi o complicăm! Când mi-am dat seama că lucrurile merg diferit, nu cu bârfa, nu cu invidia și nu alocând timp întâlnirilor cu fetele, doar cu fetele, situația s-a schimbat radical.

Deci cititul și despicatul firului în 4 sunt niște soluții viabile să ieși din starea de rău psihic și fizic legat de singurătatea de sărbători, mai ales de Paște, Crăciun, Ziua Îndragăstiților, etc. În plus, nu cred că există om complet singur, fără un prieten apropiat sau un frate la care poți merge să te bucuri de eveniment. Mai există și rețelele sociale, unde petrecem ore pe zi și unde cu ușurință ne facem prieteni noi. La un click distanță stă un om, poate la fel de singur, cu multe calități, care așteaptă, timid, pe cineva cu care să-și împartă experiențele.

de Paște
de Paște

Cunosc oameni care s-au căsătorit de pe Facebook, așa că nu văd niciun rău în a te lansa în conversații cu oameni disponibili și dornici de noi experiențe. Uneori poți găsi pe Facebook oameni pe care să-i tranformi rapid în prieteni de toată isprava și cu care să te întâlnești în off-line cu toată plăcerea. Aici am un exemplu personal, care a venit dintr-o cercetare de piață pentru un client. Am vizualizat zeci de profile și am ales să discut cu anumite persoane, așa cum mi-a dictat flerul. Așa am ajuns să leg o relație cu o femeie foarte mișto, creativă, frumoasă, plină de viață, amuzantă, deschisă la nou. A fost neașteptat de faină prima noastră întâlnire la cafea și de atunci am rămas în legătură.

Știi ceva? De fapt nu ești niciodată singură cu adevărat într-o lume cu aproape 8 miliarde de locuitori. Cred că singurătatea ne vine din convingeri sau din concluzii trase aiurea. Ești 3 în 1 – corp + minte + spirit. Când să ai timp să te simți singură când ai atâta de lucru? Uneori ai nevoie să scapi de corvoada kilogramelor în plus ca să te simți sigură pe tine, alteori ai nevoie să te clarifici mai bine asupra ceea ce îți dorești și nu în ultimul rând să permiți la nivel spiritual oamenilor potriviți să vină către tine. Deci, nu ești singură niciodată, ci tu cu cele 3 componente ale ființei tale, de care trebuie să ai grijă, cumva în același timp.

Cred că sărbătorile au efectul de a consolida și mai mult o convingere toxică pe care ajungi s-o ai. Când vezi atâta lume ”fericită” în jur, poate că îți întărești credința că tu n-ai parte sau n-o să ai parte de așa ceva, ție n-o să ți se întâmple niciodată. Vine și din faptul că oamenii au tendința să-și arate viețile într-o lumină mai bună decât sunt în realitate. Nu cred că merită să luăm de bună ce ne vântură oamenii prin fața ochilor, ci mai degrabă o bună practică ar fi să reevaluăm situația și să ne definim așteptări realiste și benefice.

Am cunoscut o femeie care trecuse de prima tinerețe, singură aproape dintotdeauna. Aștepta un Făt-Frumos, un bărbat frumos, musculos, amuzant, deștept, cu resurse financiare și, dacă se poate, să nu locuiască împreună decât din când în când. Oare există în realitate așa ceva? Oameni care să vrea în primul rând să împartă unii cu alții doar momentele glossy și când trebuie să spăle cioprapii, să se mute fiecare la casa lui? Poate că da, dar cred că este mult mai greu de găsit.

Dacă ar fi să dau o listă (deschisă la sugesti) despre motivele pentru care nu m-aș simți singură de sărbători, aceasta ar fi:

  • Nu mă simt singură într-o lume cu 8 miliarde de locuitori, în mintea și în inima mea nu poate exista un asemenea gol, decât temporar;
  • Momentele de singurătate sunt momente de introspecție și reflecție, în care lucrurile se limpezesc și devin mai clare și mai sincere;
  • Există cărți, filme, săli de sport, parcuri, animăluțe de companie;
  • Prietenii și rudele apropiate cu care te simți bine pot fi gazde excelente pentru aceste evenimente grandioase;
  • Sunt conștientă că orice realitate, chiar și cele care nu îmi plac, sunt generate de credințele noastre și atunci la tine, mine este problema, nu în afara ta, mea.

Cred că oamenii găsesc ușor soluții atunci când își doresc cu adevărat. Uite-te la bolnavi sau la cei în imposibilitatea de a mai face ceva pentru ei, sunt pe stradă sau au verdicte tragice. O să vezi că situația ta nu este nici pe departe disperată, chiar dacă nu-ți convin lucrurile în acest moment. Atâta vreme cât ești sănătoasă, fizic și mental, îți poți transforma viața peste noapte într-o experiență unică, memorabilă și plină de sens.

Un Paște fericit!

 

Lasă un comentariu