Am studiat marketing și am practicat 99% marketing și vânzări. Mă consider mai mult un om de vânzări decât un specialist în marketing. Cu toate acestea, în ultimii ani mi-a fost din ce în ce mai clar și am vrut să-i fac și pe clienții mei să înțeleagă că o strategie coerentă de marketing face ca un produs/ serviciu bun să aibă succesul scontat și chiar peste.

Așa este și în viață și în sportul de performanță și de amatori. Oricât de mult te antrenezi în sport sau oricât de multe oportunități întâlnești în viață, ai nevoie să știi unde vrei să ajungi și cum. Practicarea unui sport de grup sau de echipă te ajută să-ți dezvolți anumite abilități, fără să-ți dai seama. Așa că, pe lângă sănătate, longevitate și stare de bine, obții un fel de evoluție profesională.

O să vezi în meciurile de dublu de la tenis că cei 2 coechipieri comunică foarte mult în timpul jocului. Cam după fiecare minge se întâlnesc aproape de linia de spate, își pun o minge la gură și șușotesc repede ceva, adică fac tactica de joc pentru următoarea minge sau refac tactica de joc. Când m-am apucat de tenis, unul dintre partenerii mei de mixt era un tip super taciturn. Juca bine, acoperea bine terenul fiind un tip destul de înalt și suplu, în schimb nu vorbea. Noi nu aveam tactică de joc decât la început, iar în timpul meciului dădeam mâna, din când în când, în semn de încurajare. În rest, nu schimbam nimic pentru că nu vorbeam.

Uneori aveam și galerie, adică o altă echipă care aștepta să iasă pierzătorii. Unul dintre adversari mi-a zis odată că noi jucăm bine în general, muncim mult pe teren, păcat că suntem slabi la tactica de joc. Atunci mi-a picat fisa. Frate, noi de ce nu avem tactică deschisă la adaptări? Partenerul meu a înțeles că trebuie să comunicăm tot timpul, cum s-ar zice în corporații trebuie să comunicăm eficient.

Un alt avantaj al jocurilor de echipă este aceea că identifici punctele forte și slabe ale echipei tale și ale adversarilor sau adversarului. Prin urmare, înveți să faci analiză SWOT. S vine de la strengths (puncte forte) și se referă la calitățile jucătorului, ale tale și ale colegului tău de echipă. S și W se referă la calitățile echipei din care faci parte (firmei unde lucrezi), iar O și T reprezintă informații despre adversari (în cazul firmei despre piață și concurenți).

Eu și coechipierul meu alergam mult, acopeream bine terenul, ceea ce ne obosea teribil la un moment dat, iar eu ajungeam să văd stele verzi de atâta agitație. Serva nu îmi mergea, nu-mi merge nici acum, este un lucru pe care îl am de îmbunătățit dintotdeauna. Nu prea am chef să lucrez la serviciu, pentru că doar acesta este un antrenament în sine și mie îmi place să joc. Legat de adversari, O de la oportunități venea de la faptul că erau puțin mai în vârstă decât noi și nu alergau ca bezmeticii. T de la threats însemna tocmai calmitatea jocului lor, nu alergau dar jucau puțin mai focusat decât noi și comunicau mult mai bine.

Un alt avantaj extraordinar pe care îl resimți la tenis este gestionarea timpului. Tenisul este un sport costisitor, prin urmare joci 3-4 ore pe săptămână, mai ales iarna când scorurile se dublează. Ei bine, în orele respective dai totul din tine. Trebuie să te încălzești bine înainte, ca să ai parte de un meci fără accidentări, apoi aloci o parte din timp pentru schimburile de mingii de antrenament și o altă parte pentru meci.

În general, timpul alocat sportului, costisitor sau nu, trebuie bine dozat. Cea mai răspândită cauză a accidentărilor este reprezentată de alocarea deficitară a timpului. Oamenii trag de ei, fac mai mult sport decât este cazul atunci când au puțin mai mult timp. Invers, cei care au timpul limitat, este nevoie să gestioneze foarte bine mica resursă pentru a ajunge totuși să practice sport, nu să renunțe din lipsă evidentă de timp.

Dacă ar fi să recapitulez, iată câteva din calitățile pe care le-am rafinat datorită tenisului de camp:

  • disciplina – este o calitate pe care teoretic ar fi trebuit s-o deprind la școală. Părea un fel de test al răbdării de a rezista chiar și la materiile plictisitoare, cărora nu le vedeam valoarea sau profesorilor pe care nu îi înțelegeam. Trăsesem concluzia că disciplina este o chestie nasoală, care ține mai mult de înfrânarea bucuriei și elogierea înregimentării. La vremea respectivă disciplina venea cu forța, ți se făcea frică de repercisiunile indisciplinei și atunci rămâneai cu o conotație negativă a acestei calități, care realmente te ajută să evoluezi, dacă o înțelegi corect. Disciplina este ea însăși un antrenament pe care îl faci tu cu tine atunci când îți propui să realizezi ceva în viața personală, în sport sau în carieră. Toți știm că rezultatul vine după multă muncă. Ca sportiv ai nevoie să te antrenezi des, constant, cu seriozitate, cu plăcere, cu dedicare, cu plan. Pentru mine, aceasta înseamnă disciplină și am înțeles-o foarte bine când am decis să mă înscriu la semimaraton. Mi-am dat seama că oricine poate alerga și oricine ar putea câștiga un maraton pentru că toți știm rețeta, dar doar câțiva o aplică cu perseverență, adică sunt disciplinați;
  • comunicarea – este un mod prin care poți învăța să comunici cu toți oamenii din jurul tău, în mod eficient. Când joci contra cronometru și ai un coechipier, pe care trebuie să-l ții focusat la joc, ai nevoie să verbalizezi lucruri: tactici, încurajări, înjurături, etc. Mai mult, înveți să comunici chiar și fără cuvinte, doar din priviri, înveți semne pe care doar coechipierul le înțelege și astfel puteți crește performanța echipei și rezultatele.
  • lidership – întotdeauna în echipe există un lider, un om tactic pe care ceilalți îl ascultă. El este sufletul echipei și de obicei este un jucător foarte bun, foarte talentat și foarte ambițios. El duce greul echipei, trage barca după el și funcționează ca un fel de mascotă;
  • strategie – înaintea fiecărui meci, dar și în timpul meciului, este nevoie să te adaptezi la condiții și la jocul adversarului, să vii cu un plan de joc și strategii de câștig, chiar dacă jocul este de amuzament. Am observat că oamenii pun pasiune chiar și în jocurile de amuzament, fără nicio miză, propriu-zis.
  • respect – cu toții suntem bucuroși când câștigăm sau suntem în avantaj relativ la adversari, fără să degradăm imaginea adversarilor sau să le negăm valoarea. De obicei, diferența între a câștiga și a pierde este atât de mică, încât nu văd niciun motiv să cred că pierzătorii sunt niște luzări iremediabili și permanenți. Mai mult decât atât, înveți să gestionezi situațiile în care pierzi. Mie mi-a luat mult să nu mai sufăr când pierd, indiferent în ce aspect al vieții mele, cred că încă nu e totul vindecat. Cumva, orice eșec este un semn că mai ai de muncă, un semn bun de altfel, nu e neapărat ceva rău. Așa îți dai seama că succesul / evoluția este un proces și merge mână-n mână cu eroarea / eșecul.

Lasă un comentariu