Cele mai puțin costisitoare sporturi

sunt destul de multe, amintesc alergatul, înotul, plimbările în aer liber, badmintonul în parc, mersul cu bicicleta, ping-pong-ul, aerobicul, fitness-ul, etc.

Cred că problema costurilor o pui abia după ce te decizi în ce direcție o iei cu sportul și mai ales cât de des te gândești că o să practici sportul respectiv. Eu, de exemplu, când m-am apucat de tenis de câmp tocmai primisem o rachetă de tenis cadou de ziua mea de naștere. Habar n-aveam să joc tenis și cadoul a fost o surpriză cu totul neașteptată. În secunda 2 m-am gândit cui s-o dau mai departe, pentru că nu-i vedeam utilitatea. Și stând eu să mă gândesc cui aș putea s-o ofer cadou, mi-am dat seama că, în cercul meu de prieteni, nu găsesc oameni care știu să joace tenis sau practică un altfel de sport. Cam aiurea mi s-a părut concluzia, dar așa stăteau lucrurile. La vârsta aceea eram praf la orice sport și mai rău decât atât era că nici măcar nu conștientizam asta și nu-i duceam dorul sportului.

Prin urmare, nu m-am gândit să investesc în echipament decât după ce am început să joc. La scurtă vreme după ce am primit racheta, am ajuns și pe un teren de tenis, forțată de împrejurări. Abia după ce am prins drag de tenis și mi-am luat chiar și un profesor de tenis, mi-a venit ideea să îmi achiziționez un echipament mai acătării.

Isprava m-a ținut multe luni, am schimbat mai mulți profesori și chiar îmi plăcea la nebunie să joc. Am jucat la simplu o perioadă, după care am jucat și în echipe mixte, de dragul competiției și mai ales a câștigului, întrucât prinsesem gustul pentru jocul în sine și pentru victorie.

Tenisul de câmp mi se pare un sport costisitor, comparativ cu alte sporturi care produc oarecum aceleași rezultate: condiție fizică, corp fit, sănătate, stare de spirit bună, putere mentală, etc și le găsești enumerate mai jos. Doar racheta mă costa peste 150 de euro, apoi abonamentele la teren/ balon, orele de antrenament cu profesor, echipamentul. Undeva la 1500-2000 lei sunt bani de cheltuit lunar doar pentru tenis, dacă joci de câteva ori pe săptămână. Pantofii de sport se duc repede, trebuie să ai minimum 2 perechi doar pentru tenis, 2 rachete, ce trebuie racordate destul de des, over grip-uri, racordaje, manopere de racordaje, etc. Este un sport extrem de frumos, îmi place la nebunie și cea mai tare chestie este aceea că îmi reintru în mână destul de repede, chiar dacă nu am mai jucat demult sau nu joc constant.

Cele mai puțin costisitoare sporturi
Cele mai puțin costisitoare sporturi

Tenisul mi-a deschis ochii. Datorită tenisului am ajuns să practic sport și datorită tenisului am început să practic înotul și fitness-ul, întrucât îmi obosea brațul și aveam nevoie de întăriri. Din sport în sport, am înțeles ce înseamnă mișcarea, am simțit beneficiile pe pielea mea și am văzut resursele pe care e nevoie să le pui în joc pentru a te bucura într-adevăr de sport. În sport nu merge cu amânatul, cu indisciplina, cu neseriozitatea. Sportul te ajută să devii persoana care nici nu credeai că poți fi și te ajută să evoluezi imens.

Cele mai puțin costisitoare sporturi nu te fac să faci sport

Nu-i vorba despre costuri și despre a-ți alege un sport dintre cele mai puțin costisitoare sporturi. Mereu când privesc în spate mă întreb cum naiba am reușit să transform ”ateul” declarat care am fost atât de mulți ani. Câteodată regret că am pierdut atâta timp,  deși consider un mare câștig pentru mine faptul că m-am trezit și experimentez, în felul meu, acest domeniu atât de generos și benefic pentru mine: sportul pentru amatori sau mai bine spus sportul de plăcere.

Înotul nu m-a prins atât de mult, poate și pentru că mă feresc de piscine și găsesc greu locuri de înotat. Prin urmare, am achiziționat punține costume de baie la viața mea și în general nu au fost foarte scumpe. Într-una dintre vacanțele de vară, am constatat că una dintre tipele din grupul nostru schimba costumul de baie în fiecare zi și lucrul acesta mi-a atras atenția. Primul gând, care mi-a venit în cap, a fost cum i-or fi încăput atât de multe costume de baie în bagaj, alături de alte haine pe care le avea din abundență la ea. Al doilea gând a fost că poate, totuși, ar trebui, ca femeie să posed și eu mai multe astfel de piese. Nu dețin nici acum prea multe costume de baie pentru că, repet, nu le văd utilitatea folosindu-le doar de câteva ori pe an.

Ideea este că un echipament nu înseamnă doar un banal costum de baie, ci mult mai multe accesorii, care te pot costa undeva pe la 1000 lei, dacă înoți în bazin ca sport de plăcere:

  • ochelari,
  • cască,
  • labe scurte,
  • labe lungi,
  • palmare,
  • halat,
  • prosop,
  • costum tehnic,
  • papuci,
  • combinezon,
  • geantă specială, etc.

Dacă înoți în resorturi de lux sau la piscinele hotelurilor de lux din capitală sau marile orașe, atunci lucrurile se schimbă radical. Doar un costum din 2 piese poate costa minimum 1000 lei, apoi pălăria de soare, ochelarii de soare…nu mai merge cu șlapi, ci cu papuci cu toc sau toculeț, rochița de plajă, geanta, etc. Diferența poate fi izbitoare, de aceea mai bine află dacă vrei să faci sport sau doar să-ți expui piesele de rezistență pe marginea piscinei.

Același tipar mental a intrat în acțiune și legat de aerobic și fitness. Când mă apuca dorul de aerobic, mergeam legat mai mult de 6 luni, cu condiția să-mi placă foarte mult antrenorul sau să mă provoace. Printre primii mei antrenori de aerobic a fost un tip tânăr cu un nume exotic, Maruan, care ne chinuia îngrozitor. Mi se părea că are un apetit pentru exerciții imposibile. La vremea aia, studentă fiind, mă încerca un fel de aroganță și tot ce nu îmi ieșea tratam cu un vizibil dispreț. Vroiam să-i arăt că pot orice și că nimic nu este prea greu pentru mine, deși programele lui erau îngrozitor de grele și abia le puteam duce la nivel mediocru. Atunci când plecam acasă de la sală mergeam pe 3 cărări de durere.

Relația mea cu el, ca și cu profu de sport din liceu, era de antipatie fățisă și declarată, cu toate acestea nu m-am retras de la sală decât după ce Maruan s-a mutat în altă parte și nu mai vedeam niciun haz în a mă antrena cu altcineva. Omul ridicase ștacheta destul de sus, știam asta în sinea mea, deși nu îi recunoscusem niciodată. Era un antrenor extraordinar de dedicat, strict și disciplinat, care producea rezultate vizibile. Pentru că vroiam să-i arăt că nu-mi pasă de lecțiile lui și că vin la sală doar de fun, nici nu investisem prea mult în echipament. Țin minte că aveam o pereche de egări rablagiți, pe care îi purtam când făceam curat prin casă și niște maieuri de bumbac, care îmi țineau transpirația pe spate și mă răceau în câteva minute. O făceam pe diletantul dezinteresat, chiar dacă aș fi dat orice, la vremea aia, să mai scad în greutate măcar 2-3 kg.

Investiția în aerobic este destul de mică, undeva între 500-800 lei și ai avea, în linii generale, nevoie de:

  • bustieră
  • maieu/ tricou
  • șort
  • colanți
  • combinezon
  • jachetă
  • saltea
  • minge
  • gantere încheieturi
  • gantere
  • geantă
  • pantofi de sport
  • prosop
  • ciorapi
  • bentiță cap
  • manșete
  • bandă elastică
  • bidon de apă

Fitness-ul nu a fost și nici în prezent nu este sportul meu preferat, am practicat rar mersul la sala de fitness, deși pentru a reuși să performez bine la alergat, am nevoie să trec și pe la sală, zic specialiștii de la INMS și nu doar ei. În afară de cele enumerate mai sus, probabil că mai ai nevoie de mănuși pentru greutăți, centură de pus în jurul taliei, echipamente mai cool, pentru că la sală lumea se uită cu ce ești îmbracată J… dacă-ți pasă, evident!

În rezumat, nu-i costisitor să faci mișcare. Unele sporturi solicită mai multe resurse financiare, altele mai puține sau deloc. Cine n-are în casă o pereche de pantofi de sport, un tricou și o pereche de pantaloni scurți ca să poți ieși la alergare sau să dai cu piciorul într-o minge? Sau cu mâna, presupunând că joci volei. De fapt, cred că cele mai costisitoare resurse nu sunt banii, ci timpul alocat și energia consumată, dacă le ai sau dacă vrei să le găsești în tolbă. Deci nu-ți pune problema care sunt cele mai puțin costisitoare sporturi. Totul vine odată cu plăcerea practicării sportului respectiv, de care prinzi drag numaidecât, mai ales dacă ai obiective serioase cu tine, cum ar fi să te simți din ce în ce mai bine în fiecare zi, fizic și psihic (sau emoțional).

 

Lasă un comentariu