Avantajele alergatului, întotdeauna de luat în calcul

Un sondaj al celor de la iVox relevă faptul că alergatul este unul dintre sporturile preferate ale românilor, urmat de mersul cu bicicleta, fotbalul, dansul și …shopping-ul. În esență, alergatul nu este un sport greu, dacă te debarasezi de presiunea de a vrea să alergi 10km din prima și alergi de plăcerea sportului și a mișcării în general.

Am văzut, pe stadionul unde alerg preponderant, oameni peste 60 de ani care fac jogging de plăcere la un ritm mai puțin accelerat și care rezistă între 30 și 40 de minute fără probleme. Se vede pe fața lor că fac acest sport din plăcere pură și pentru sănătate, mă gândesc.

Eu văd aici unul dintre marile beneficii ale alergatului, te face să cunoști oameni noi, să te împrietenești și chiar să intri în cluburi de sportivi amatori, unde să te simți ca printre prieteni. Văd un beneficiu imens să poți socializa atât la vârsta mea, cât mai ales la vârste mai înaintate.

Lista de beneficii continuă cu scăderea în greutate. Americanii consideră alergatul ca fiind sportul care arde cele mai multe calorii per unitate de timp. Poți ajunge să arzi cca 1000 calorii într-o oră, dacă antrenamentul este puțin mai dificil, evident, subînțelegând prin asta să alergi la o viteză mai mare, adică cu mai mult de 10km/h sau să efectuezi antrenamente mai intense, cum ar fi să inserezi ”intervale”, scări, diferențe de altitudine, etc.

Prima dată când am introdus diferențe de altitudine eram în Parcul Circului și alergasem cam 6km la o viteză medie de 8km/h. Trecuseră probabil vreo 40-45 de minute și mă simțeam în formă. Era la sfârșit de iarnă, cald afară, soare, ceea ce mă încărca în plus cu energie bună. Duminică dimineața, lume puțină în parc, mai mult iubitori de animale cu odraslele la plimbare, așa că m-am gândit că este momentul potrivit să diversific antrenamentul și cu alergare în pantă. Nu aș putea să declar acum ce înclinație avea panta pentru că nu sunt prea bună la geometrie, dar aproximativ avea o înclinație de 30de grade. Urcam cam la 80% din ce puteam să duc și coboram în alergare ușoară. Și din ce urcam, din aia parcă aș mai fi urcat. Bucurie pe mine cât Casa Poporului, savuram momentul la maxim, la gândul că atunci când te simți în formă și ai o zi bună, totul merge strună.

A doua zi a mai fost cum a mai fost, dar a treia zi, dacă nu ieșeam din nou la antrenament, mă lovea o febră musculară de nu cred că mă mai puteam da jos din pat. Forțasem. Forțasem pentru că mergea și m-am oprit nu din oboseală, ci din conștiință. Mi-a trecut un gând că aș putea să fac febră sau să mă accidentez alergând eu așa ca inconștienta, pe deal. Experiența a fost plăcută, mă întorc la ea de fiecare data când simt că n-am vână și n-am chef.

Îmi vine acum în cap un alt avantaj al alergatului (ca nebunul). Oamenii te admiră, cel puțin se uită la tine cu multă curiozitate și te susțin din priviri, ba unii își îndeamnă copiii să-ți urmeze exemplul. E foarte amuzant să vezi cum oamenii se simt inspirați doar uitându-se unii la alții. Mi se întâmplă și mie când mă aflu în tribună, la competițiile sportive. Îmi plăcea la nebunie să merg la BRD Nastase Țiriac Trophy care se ținea la București, la Arenele BNR. Mă încărcam atât de tare cu adrenalină încât, de fiecare dată după terminarea turneului, visam să mă apuc serios de tenis.

Avantajele alergatului, multe, foarte multe

Un al treilea avantaj notabil al alergatului este creșterea stimei de sine. Am mai povestit că nu am făcut sau iubit sportul mai toată viața mea și aveam convingerea că nu pot face sport cu perseverență, iar de alergat nici nu se punea vorbă. În liceu, când trebuia să dau probele obligatorii de alergare: viteză, rezistență și săritura în lungime, mai bine studiam chineza sau araba că sufeream mai puțin. Era crunt de greu și întotdeauna mă alăturam grupurilor performante, ca să pot să ies satisfăcător din această provocare, ținându-mă ca scaiul după ei. Nu am avut revelația să mă antrenez la sport niciodată pentru că era foarte puternic înrădăcinată în mintea mea convingerea că nu pot, că nu sunt suficient de bună la sport, ca și cum altcineva s-ar fi născut sportiv de performanță și eu eram singurul specimen născut diferit. Când mintea preia controlul, ferea că te face praf.

Abia când m-a invitat prietena mea Andreea să alerg cu ea și am văzut că nu-I chiar sfârșitul lumii în 3 acte, mi-am dat seama ce p…ă am fost și cât am pierdut neîncercând să fac ceva pe tema asta. Ei, momentul acesta de ”aha” mi s-a părut lucrarea lui Dumnezeu, a fost momentul în care am scăpat de multe convingeri autolimitative legate de ce pot și ce nu pot. Am trăit o adevărată binecuvântare cerească, atunci când am realizat că tot ce crezusem despre mine în atâția ani de zile era complet fals. Nu doar că puteam să alerg, ci încă o făceam cu oarecare lejeritate. Stima de sine n-a mai cunoscut limite pentru o perioadă de timp, mi se părea că totul îmi șade la degetul cel mic și doar îl mișc și am realizat ce îmi doresc. Este o experiență incredibilă! Dacă mi-ar fi zis cineva să mă apuc de alergare că nu-i deloc un capăt de țară, aș fi zis că vrea să îmi jignească inteligența sau e arogant.

Avantajele alergatului nu lasă minții loc pentru sabotaj

Multe dintre atuurile alergării eu nici nu le știu sau nu sunt conștientă de ele, zi de zi. Dar uite, când am mers la INMS (Institutul Național de Medicină Sportivă) și m-au comparat inevitabil cu sportivii profesioniști, mi-am dat seama că starea de sănătate este vizibil îmbunătățită. Respir mai bine, dorm mai bine, sunt mai relaxată pe timpul zilei și nu mai iau lucrurile în piept. Mintea e mai liniștită și mai creativă, am mai multă răbdare cu oamenii și prețuiesc altfel timpul. Alergatul presupune să îți iei minimum 2 ore din timpul unei zile și să le dedici acestui sport. Iar dacă ești tipul care nu are timp de nimic, vei vedea că adăugând 2 ore în programul tău, vei avea mai mult timp.

Avantajele alergatului
Avantajele alergatului

Pare un nonsens să spui că tu în mod curent n-ai timp și după ce n-ai timp, mai adaugi o extra activitate care îți ocupă minimum 2 ore și îi găsești loc. Cam așa mi s-a întâmplat mie. Imediat ce alergatul a devenit oarecum o obișnuință, nu doar că a avut loc în program, dar a făcut mai mult loc și altor activități pe care le ignoram din ”lipsă de timp”. E posibil, pentru că sportul te face disciplinat, responsabil și selectiv. Nu mai arunci timpul pe geam în activități neproductive, ci ajungi un artist în a selecta ce este de făcut urgent, important și cu efecte benefice. Cu alte cuvinte, alegi între lucruri mâncătoare de timp și pe alocuri inutile și lucrurile care contează și merită făcute. De exemplu, nu mai stai peste program când ești obosit și tragi de tine ca să termini ceva ce a doua zi ai fi terminat în 10 minute, pentru că ești odihnit și eficient. Neamaistând peste program, ai ocazia să ieși la alergare sau la plimbare cu bicicleta, ceea ce îți va favoriza un somn liniștit, profund și odihnitor, iar a doua zi vei zbârnâi de entuziasm și bună dispoziție.

Am observat că oamenii folosesc cu ușurință în ultimii ani cuvântul ”depresie” și se autoconsideră depresivi sau că se află în depresie, ca și cum n-ar fi ceva neapărat rău. Există o stare pe care o experimentez și eu uneori, aceea de apatie, lipsă de zvâc și de apetență pentru a face ceva, orice. Îmi vine mai degrabă să lenevesc, orice activitate îmi apare în gând o înlocuiesc imediat cu ”n-am chef, sunt obosită”. Poate este oboseală, poate apatie, poate lehamite, dezamăgire, deșertăciune sau orice altceva ce te ține prizonier al unei stări pe minus. N-aș zice că e depresie, deși poate chiar este. Cu cât stai în ea, cu atât mai greu este să ieși din ea. Înainte analizam starea, cauza, întorceam problema pe toate părțile, să văd de unde provine, cine a produs-o (nu eu) și pierdeam o grămadă de timp și energie (și așa scăzută), zbătându-mă între cauză și efect. Acum am altă tactică, îmi zic în gând ”viața este așa cum este și nu este așa cum nu este” și mă echipez în hainele de sport, ies la alergare și imediat ce văd stadionul, starea de spirit se schimbă, mai mult aer curat are loc în piept, simt cum îmi iau puterea înapoi, cum gândurile se schimbă, cum sângele pulsează mai multă viață în mine și dintr-o dată redevin eu, așa cum sunt în majoritatea timpului.

Recapitulând avantajele sportului în general și ale alergatului mai ales, pentru că acesta este sportul pe care îl practic cu consecvență, cică, realizez că sunt câteva și chiar notabile:

  • Scăderea în greutate
  • Formă fit, good looking
  • Socializare, club, prieteni noi
  • Ieșirea din ”depresie”
  • Creșterea stimei de sine
  • Disciplină și eficiență

Avantajele alergatului și dezavantale nenotabile

Și cum trăim într-o lume duală și ne ghidăm permanent după cele 2 fețe ale monedei, unde există avantaje, apar inerent și dezavantaje. Primul și cel mai important pentru mine este ușurința cu care te accidentezi grav. Nu povestesc acum din propria experiență, Doamne ferește, ci a unui amic care s-a ales cu ruptură de menisc pentru că a forțat pregătirea pentru un semimaraton. Se apucase cu întârziere de antrenamente, nu a avut timp suficient să se pregătească și a forțat.

La fel, nu poți să nu alergi toată viața și să vrei dintr-o dată să rupi munții, cum am făcut eu. Alergam de plăcerea alergatului, fără să monitorizez acțiunea și când m-am hotărât să iau lucrurile în serios, în primele 3 săptămâni am ajuns să alerg 10km legați în aproximativ 60 de minute. Am avut noroc că nu m-am accidentat, dar nu așa se face. Se face cu cap și mai ales cu antrenor, dacă ești nepriceputeanu, așa cum eram și eu. Încă sunt.

De ce insist pe ideea de a avea profesor sau a intra într-un club? Pentru că unii oameni sunt introvertiți și nu interacționează ușor, preferă antrenamentele izolate, doar ei cu ei pentru că așa le este firea. Dacă ești așa, alergarea de unul singur poate să-ți accentueze însingurarea sau tendința de a te izola, pentru că poți să alergi singur, nu ai neapărat nevoie de coechipier, mai ales dacă nu vizezi vreun concurs.

Nu aș vrea să iau mult prea în serios dezavantajele alergatului, pentru că nu doar alergatul poate produce accidentări și nu doar la nivelul amatorilor se întâmplă aceaste neplăceri. Poți să îți rupi piciorul traversând strada sau urcând scările de la birou. Eu vreau să mă concentrez pe beneficiile sportului și ale alergării, pentru că la nivel macro acestea sunt mai multe și mai importante pentru oameni. Mi-aș dori să văd din ce în ce mai mulți oameni pe stadioane, mânați de dorința de a face ceva bun pentru mintea și corpul lor. Nu mă inspiră povestea drobului de sare, de aceea insist pe avantajele alergatului și nu dezvolt prea mult minusurile, care vorba lui Mark Twain pot să nu apară niciodată și oricum există viață și după accidentări.

Lasă un comentariu