Samsung la job, Samsung la antrenament

Se făcuse aproape ora 16:00 când am ajuns la ultima, adică la a doua întâlnire programată în ziua respectivă. Se preconiza o izbândă, așa că am mers foarte relaxată la întâlnirea cu viitorii clienți. Avusesem anterior un pitch în care câștigase un tip, free lancer, căruia îi dădeam între o lună și două luni timp de colaborare cu firma respectivă, pentru că se lăuda mult la întâlnire și nu avea un portofoliu valoros. Omul venea cu o recomandare puternică și se pare că acest lucru a contact mai mult. Ok, după 2 săptămâni, firma respectivă l-a ușuit pentru vrăjeală nefondată și m-au chemat la o nouă întâlnire. Eram, deci, cum am spus la început, pe cai mari, aveam multe șanse să mă ocup de un nou client, în ale cărui produse credeam destul de mult.

Am plecat de acolo promițând că în următoarele zile o să le fac o ofertă concretă și mi-am propus să mă premiez pentru asta, adică să fac ceva pentru suflețelul meu. Sunt câteva lucruri pe care le fac pentru suflețel în prezent și anume:

  • alerg/ fac sport;
  • îmi antrenez geniul, prin diverse materiale care mă ajută să aflu cum să-mi accesez mintea non-conștientă, acea minte care cred eu că îmi dă valoare, libertate, putere;
  • învăț italiană;
  • fac hărți mentale legate de vocabularul limbii române;
  • rup Netflixul în 2 – online-ul în general, adică sunt fan absolut al minunatei arte care se numește cinematografie, fără de care m-aș simți incompletă;
  • postez articole în acest blog.

Culmea sau nu, 80% dacă nu chiar 90 sunt activități pe care le fac ajutată de telefonul mobil din dotare. Când am schimbat IPhone-ul cu Samsung am suferit puțin din cauza brandului 🤪, însă după câteva săptămâni de utilizare eram fascinată de noua jucărie, de care mă folosesc atât în jobul meu, cât și în timpul liber. Samsung a devenit pentru mine indispensabil pentru că realmente am observat că atunci când am nevoie de ceva, este primul lucru la care mă gândesc.

Am ales să ies la alergare, ca răsfăț maxim în ziua respectivă. Știi de ce? Pentru că eram într-o formă excelentă, încarcată cu o energie care mă făcea să zbor până acasă și am vrut să înregistrez în mintea mea această experiență, ca atunci când mi-e lene sau n-am chef să mă conectez la această experiență din capul meu și să mă mobilizez. Cool, este?

Samsung
Samsung

Zis și făcut, adăugasem la aplicația de pași a telefonului meu Samsung S8 un program de alergare și eram curioasă să-l testez. Dura doar 40 de minute, exact ce aveam nevoie ca timp pentru că se făcuse deja 18.40, când am ajuns acasă. Am mâncat în fugă, am mai stat puțin să se așeze mâncare și să savurez succesul cu colegul meu pe messenger, după care am plecat la alergare. I-am dar drumul aplicației, avea 15 minute de alergare ușoară și câte 1 min de speed up cu o viteză de 8km/h cu 30 secunde pauză între sprinturi. M-am amuzat pentru că după câteva sprinturi, toată mâncarea mi se urcase în gât, mă durea puțin splina, cu toate acestea starea de spirit era excelentă și am ales să don’t give a shit pe senzația de durere de splină, care între timp a dispărut. N-aveam chef să-mi strice nimic antrenamentul.

Îmi place să mă distrez cu mine însămi și cu propriile mele senzații, să observ tendința propriei mele minți de a mă sabota constant. Cum las garda jos puțin, cum începe să debiteze verzi și uscate. Dacă te doare splina trebuie să te oprești, te retragi pe margine, începi să înjuri momentul când ai ales să ieși la alergare după masa de seară, te plângi de dureri și de faptul că ai muncit toată ziua și de alte bazaconii. Nu, neneacă…îmi mai făcuse asta și eram obișnuită, lasă vrăjeala și continuă ce faci, faci foarte bine, mi-am zis, dornică de o nouă victorie.

În plus, nu degeaba tot amintesc de Samsung. Vocea din aplicație care mă îndruma, îmi tot repeta o chestie care mă încânta la maximum ”keep up, it is wonderful what you do for yourself”. Nu știu cu exacitate dacă acestea sunt cuvintele, dar sensul lor acesta este. Pentru mine vibrau atât de puternic în timpane, încât nu aș fi renunțat la antrenamentul acela pentru nimic în lume.

Da, îmi este foarte simplu să găsesc scuze, chiar mi-a fost la îndemână ani în șir. Aș putea spune că în direcția aceasta am zeci de ani de experiență și antrenament intens. Poate că acesta este motivul pentru care acum, când vreau să mă las de sportul de a-mi plânge de milă și de a găsi scuze pentru tot ceea ce nu-mi iese lucrurile nu stau atât de simplu.

Perseverez în a schimba obiceiul ”Valea plângerii” cu ”eu am controlul asupra a ceea ce fac, gândesc și pun în practică”. Știu că obiceiurile se schimbă în timp și că procesul necesită determinare, deja am început, așa că îmi urez succes nelimitat 🙏👏✌😍

Samsung
Samsung

Lasă un comentariu