Școala alergării, proiectul frumos al unui campion

De ce Școala alergării? Adică eu de una singură nu puteam alerga și în continuare la fel cum am făcut-o și până acum? Ei bine, mi-am dat seama, în timp ce urmam cu sfințenie aplicația mea de alergat Run Tracker, că nu evoluez. Nu aș putea să spun că aveam vreun mare obiectiv în 2019 și mă împiedica aplicația. Nici gând! E drept că îmi propusesem să mă înscriu la un mini-maraton, dar mai aveam și alte motive.

Eu nu sunt un spirit autodidact, mă plictisesc destul de rapid dacă trebuie să aloc timp îndelungat studiului individual. Așa eram și la școală, cred ca multe din rezultatele slabe, pe care le-am înregistrat și lipsa premiilor cu coroniță, pe care le așteptam părinții mei, tocmai acestui fapt se datorează. Am avut întotdeauna nevoie de îndrumare și de practică. Pentru că memoria mea este preponderent vizuală, aveam nevoie să văd cum se fac lucruri ca să pot învăța. La sport, ca și la matematică, funcționez după același tipar: arată-mi cum se face și fac la fel ca tine, mă rog, nu cu aceleași rezultate imediat.

Școala alergării, o soluție pentru cine aprofundează alergarea

De fiecare dată când mi-a plăcut ceva și am decis să aprofundez, mi-am luat un profesor. Admir spiritele autodidacte ca Robert Hajnal fondatorul ”Școala alergării”, sunt fascinată de puterea unora de a acumula cunoștințe teoretice și practice, însă nu toți suntem la fel, așa cum bine spune o reclamă la mobilă.

În consecință, după o perioadă scurtă de la începerea antrenamentelor de alergat, am decis să aprofundez, ceea ce a însemnat să caut un profesor. Pe stadionul unde îmi desfășor majoritatea antrenamentelor vin destul de des antrenori cu elevi amatori, ca și mine. Mă obișnuisem să trag cu urechea la ceea ce le strigă în timpul antrenamentelor ca să îmbunătățesc tehnica, dar nu e același lucru cu a fi sub bagheta magică a unui antrenor. Deci, am început să caut profesor și de ce nu, un campion. M-am înscris în clubul 42kRoșu, l-am urmărit pe Tibi Ușeriu și lucrurile au început să se așeze din ce în ce mai bine în capul meu, până ce într-o zi binecuvântată partenerul meu mi-a trimis un link către un workshop, Școala alergării. Ratasem evenimentul din București, dar nu-i nimic m-am înscris la Craiova. În fine, beneficiam de ceea ce îmi dorisem atât de mult, să mă văd față în față cu un specialist. Așa am dat peste Robert Hajnal, cel mai bun ultramaratonist român din toate timpurile. Ce ar fi putut fi mai frumos?

Ce am învățat la Școala alergării?

Nici nu știu cu ce să încep. Poate cu alimentația, hidratarea, tipul și variantele de antrenament? Poate cu cantitatea de adrenalină care mi-a fost servită la partea practică a workshop-up-lui, când m-am antrenat cu Robert pe stadion? Au fost multe informații noi pentru mine, unele neașteptat de inedite, însă cel mai mult mi-a plăcut felul onest, deschis, echilibrat al ultramaratonistului nostru. Povestea lui m-a inspirat, faptul că la 30 de ani (sper să nu-i greșesc vârsta) are asemenea rezultate și experiență de împărtășit m-au cucerit de-a dreptul. Școala alergării mi s-a părut ca apariția maestrului în fața ucenicului pregătit de transformare.

Venisem pregătită să aflu care este perioada zilei când antrenamentul este cel mai eficient. Mă interesa, de asemeni, dacă și ce pot consuma înainte de antrenament, cum mă pot hidrata cel mai bine, pentru că uneori simt că mă descompun pe stadion, de sete. Vroiam să știu părerea lui cu privire la orele de somn obligatorii pentru mai mult randament, având în vedere faptul că unii afirmă că un om sportiv, chiar și amator, trebuie să doarmă minimum 8 h / zi. Opt reușesc cu chiu, cu vai, dar mai mult nici nu-mi permit și nici nu mi-aș aloca prețiosul meu timp de trăit, somnului. Nop

Școala alergării mi-a răspuns chiar și la întrebările negândite, pentru că omul chiar știe despre ce vorbește și s-a pregătit pentru workshop ca un adevărat maestru. De fapt, ce te poate convinge mai mult decât propria poveste și practica de zi cu zi a unui om care a atins succesul dorit? Eu sunt înnebunită după story-uri, poate că e defect profesional. De când mă știu am apreciat la un specialist propria poveste de viață, cu tot travaliul prin care a trecut ca să ajungă la succes, indiferent cum arată el. Mă încarcă exemplele oamenilor pe care îi admir și mai nou, datorită Facebook, îi urmăresc. Nu-i musai ca ei să fie în zona mea directă de interes, dar dacă sunt celebri datorită unor rezultate deosebite în lumea aceasta și mică și mare, am auzit de ei sau cel puțin știu câte ceva.

Școala alergării
Școala alergării

Cum orice workshop memorabil se încheie cu o sesiune practică, spre deliciul audienței, în speță și al meu. La finalul workshop-ului am mers pe stadion cu trainerul nostru Robert Hajnal. Ne-a propus o sesiune de alergare ușoară, warm-up prin exerciții specifice ”Școala alergării”, câteva curse contra-cronometru și alergare ușoară pentru revenire, la final. Ceea ce pentru el este alergare ușoară, pentru mine a fost ”ficățel în flăcări”, am rezistat eroic seriilor de exerciții marca Școala alergării, însă după prima cursă mă lăsaseră toate puterile, chiar și puțin din entuziasm. Așteptasem toată ziua această sesiune practică, din convingerea mea că practica e mai eficientă decât o zi întreagă de teorie. Cumva, așa a și fost, dar cu ce cost? Am resimțit efortul până-n măduva oaselor.

Un lucru mi-a fost clar: antrenamentul meu la relanti, de una singură, nu avea cum să mă ajute să evoluez vreodată , adică să trec de cei 10km pe care îi alergam în 59 de minute fix. Aplicația mea Run tracker era incomparabilă cu Școala alergării. Nu mi-a trecut prin cap că aveam nevoie de schimb ceva, ca să pot produce alte rezultate. Și chiar mă frustra lipsa mea de progres. Mă întrebam în fiecare zi oare cât timp îmi va lua până când o să pot să alerg cu ușurință mai mult de 10km în aproximativ o oră? Nu de alta, dar sunt destul de pretențioasă cu timpul meu și vreau să-l aloc eficient, zic eu în acest limbaj de lemn, pur corporatist. Acum, fără glumă, da, îmi doream să progresez ca să mă simt motivată să continui. Ce să fac? Așa funcționez eu, ca să-l citez pe Asimov ”ce-și face omul cu mâna lui” …Recunosc Școala alergării mi-a dat un nou motiv să-mi cresc entuziasmul și să perseverez la alergat, am primit rețeta unui om de succes în domeniu, plus alte trucuri pe care abia aștept să le pun la lucru.

 

Lasă un comentariu