Toți ne dorim mai multă rezistență fizică

Atunci când m-am înscris la cursul lui Andrei Roșu, am avut acces și la pagina de Facebook a programului 42kRosu, unde sportivii își postează performanțele zilnice. La vremea respectivă, eu alergam în jur de 6km, sub forma unei alergări ușoare, nu pot să afirm că aveam rezistență fizică prea mare. Sau poate aveam capul plin de gogomănii, printre care aceea că eu doar atât pot momentan. Este foarte posibil, la câte prostiuțe am putut să înmagazinez în cap, uneori mă mir și chiar mi-am propus să reevaluez toate credințele. O să încep cu cele care mă limitează să am succes în ceea ce îmi propun. Deci, voi începe cu ce cred eu despre rezistență fizică în general și despre a mea, în particular.

Ok, deci oamenii postau pozele cu performanța lor din ziua respectivă și noi, restul, făceam probabil o comparație cu performanța noastră. Cei 6km îi alergam în aproximativ 45 de minute. Pentru mine chiar era o performanță, la început. Cu timpul, repetarea în proporție de 90% a rezultatului începuse să mă plictisească. Îmi dau seama că un lucru nu mai merge atunci când îmi pierd motivația să-l mai fac. Ori e prea greu, ori e prea prictisitor. În cazul de față, era greu și îmi plăcea, culmea! Mi-am dat seama că este vorba de rezistență, odată la schimbare, nu vroiam să ies prea ușor din starea mea de control și de rezistență fizică, pentru că oboseam. O lungă perioadă, după alergările de dimineața și dușul aferent, mă băgam înapoi în pat. Clar că era vorba de rezistență fizică și psihică. Dând timpul înapoi, mintea mea nu era de acord să mă autoflagelez. Trăisem bine merci și fără atâta chin!

Cum obțin rezistență fizică
Cum obțin rezistență fizică

Cum obțin mai multă rezistență fizică

Cum aveam să îndur efortul chinuitor, dificultatea antrenamentelor, mai ales la 40 de grade (între timp am aflat că e mai rău la -10 grade, cel puțin din punctul meu de verede) și să rămân perseverentă?

  1. mi-am adus aminte că atunci când mă antrenam cu Insanity, băiatul ăla Shaun scotea untul din mine, îmi accelera pulsul foarte tare și respirația mi se îngreuna, căpătasem un soi de rezistență fizică, pentru că reușeam de la antrenament la antrenament să parcurg mai mult din programul lui, deci am integrat în antrenamentele de alergare și o formă de insanity (care la sport nu mă caracterizează, a fost doar necesar);
  2. am început să merg mult pe jos și să înlocuiesc mașina personală sau transportul în comun cu mersul pe jos, uneori alert, alteori mai lent și combinat. Când e frig merg alert, aproape ca o alergare foarte ușoară. Mă și deconectez de la cotidian, pentru că am observat că atunci când mă urc în metrou sau autobuz, deschid telefonul și pierd contactul cu lumea din jur. Uneori telefonul mă preocupă și când conduc, în sensul că ascult ceva. Indiferent ce ar fi, o percep tot ca o formă de detașare și nu este întotdeauna benefic. Meseria m-a transformat cu acceptul meu absolut într-un mic alienat, de aceea simt nevoia să mă conectez și aleg mersul pe jos. În plus, îmi crește acea rezistență fizică de care am nevoie;
  3. diversific alergarea ușoară și cu sprinturi, adică alerg 15-20 de minute, după care fac sprinturi de câte 50m, minimum 6 cu pauze de 30 de secunde, după care închei tot cu alergare ușoară încă 15-20 de minute;
  4. de câteva ori pe lună, alerg pe scări sau merg în parc, unde găsesc porțiuni de urcuș, cumva ”pista” de alergare este puțin inclinată. Simt cum picioarele îmi iau foc, motiv pentru care antrenamentul acesta este mai rar, dar musculatura capătă fermitate. Până la urmă, e tot ce îmi doresc, nu?
  5. îmi pun obiective nici greu, nici ușor de atins. Atunci când am înțeles că am nevoie de rezistență fizică, mi-a fost clar că va trebui să schimb ceva la antrenamentul meu regulat și am piperat cu alte câteva forme de mișcare. Consider că am făcut bine din 2 motive. Primul este acela că nu mă plictisesc, nu fac tot timpul același lucru și nu merg doar într-un singur loc. Al doilea este că unele tipuri de antrenament, cum este Insanity, te dovedesc dacă nu ai suficientă motivație. Progresezi destul de lent în programul lui Shaun și acest lucru te poate face să renunți.

Pentru mine este foarte important să cred că pot. Cum îmi apare un gând că nu pot, dificultatea ia proporții în capul meu și tot ce fac de atunci încolo este  să mă conving permanent că nu este pentru mine, că nu voi reuși. Autosabotaj! Ca să nu trăiesc des aceste sentimente, căci după renunțare vine frustrarea, învinovățirea că poate dacă perseveram reușeam și bla, bla, bla, bla, o iau treptat, treptat. Nu mă arunc în curse grele din prima, înghit cum ar veni un elefant, bucată cu bucată, până ce devin stăpână pe situație și doar atunci trec la nivelul următor. Și mai fac ceva pentru rezistență fizică, perseverez!

Lasă un comentariu