Dietă poate sună perimat…mult timp l-am înțeles greșit

Ai fost vreodată atât de aproape de rezultat și nu l-ai atins totuși niciodată? Când m-am apucat să scriu articole în acest blog, aveam deja mai mult de 10 ani de când mă luptam cu cele 2-3 și uneori 3-5 kilograme de care voiam să scap, în trânte grele, epuizante. Nu reușisem să găsesc o soluție pentru ele nici în ruptul capului. Dacă ai mai multe kilograme în plus, o să zici că e un moft ce vorbesc eu aici, dar o să vezi, când o să ajungi la platou cât de frustrant este să nu scapi de ultimele redute ale vechiului corp. Bine, eu zic 10 ani, dar nu cu perseverență și nici cu vreo dietă masterizată. Mereu apăreau distrageri, pentru că, de ce să nu recunosc, căutam shortcut-uri, soluții miraculoase care să mă ajute rapid și fără prea mare efort, fără dietă.

Ghici ce? Nu le-am găsit, deși le-am căutat cu strășnicie vreme îndelungată. Între timp am aflat că este vorba de dietă, adică de un stil de viață diferit față de cel pe care îl practicam eu și, oricum, de multă disciplină. Nu știusem înainte că dietă înseamnă adoptarea unui stil de viață, nu unei cure de slăbire. Fie vorba între noi, cură nu am reușit să țin, mă mai opresc uneori de la îndopatul cu anumite alimente, doar că mă mustră conștiința. Îmi lipseau cu desăvârșire ambele ingrediente magice pentru succes: perseverența de a merge pe un drum până la capăt și disciplina în urmărirea scopurilor. Ironia este că, pe temele respective, citeam cărți la greu și mergeam la seminariile celor mai recunoscuți traineri din domeniu. Total greșit dacă nu aplici nimic din ceea ce înveți.

Dietă sau stil de viață

Mi-a deschis capul o femeie, pe care o admir în mod deosebit, Suada Agaghi, care într-un video făcea distincția între a cunoaște și a ști. Așa mi-am dat eu seama că știam multe și cunoșteam puține spre deloc, pentru că îmi lipsea practica. Probabil că ți-ai dat seama că a ști înseamnă să ai capul plin de bazaconii din cărți sau auzite de la alții, iar a cunoaște înseamnă a practica, a experimenta pe cont propriu ceea ce afli din diferite surse și ți se pare că merită testat. Deci, despre dietă este musai să vorbești din cunoaștere, nu din știință. Eu știam ce să mănânc și ce să nu mănânc, dar nu practicam știința.

La dietă
La dietă

Cu capul plin de prostiuțele mele și ale altora, căutam să scap de cele 2-3 kg. Așa credeam eu că trebuie să fac și mă alimentam cu frustrări la greu. Totul până într-o zi când am decis să înțeleg mai bine despre dietă. Și nu am înțeles doar despre dietă, ci mi-au dat seama că greșeam punând presiune pe mine, fără să merg la rădăcina lucrurilor. De ce vreau eu să slăbesc? Pentru că nu mă plac așa cum sunt. Și de ce nu mă plac? Pentru că am fost crescută cu așteptări mari și trebuia să dovedesc o grămadă de lucruri. Și de ce și de ce și de ce, până când am găsit că eram chiar perfectă așa cu cele 2-3 kilograme, presupuse în plus. Demersul acesta ușor introspectiv m-a adus în fața altor lucruri care în realitate mă deranjau la mine, nu ți le spun pentru că nu sunt relevante decât pentru mine.

Cunosc o grămadă de femei cu probleme legate de greutate, în căutare de dietă, de fapt de miracole și îmi dau seama că nu sunt în direcția bună. Nu pentru că n-ar trebui să slăbească, ci pentru că pun focusul pe efecte, nu pe cauză. Când le ascult, realizez că problema lor a fost și problema mea și rezolvarea se află în cu totul altă parte. Nu am calitatea să mă pronunț la soluții nefiind decât psihologul și coach-ul propriei mele persoane. La bunul simț, surplusul, care te îndepărtează de echilibru provine de la prea multă activitate cerebrală, prea multe gânduri despre perfecțiune. De ce vrem să dovedim că suntem perfecți? Pentru mine, a fi perfect echivala cu a fi acceptat, apreciat, iubit. Cine iubește imperfecții? M-am străduit toată viața să fiu perfectă pentru ceilalți și să nu-mi pese că am mâini, picioare, un corp sănătos, lucruri pe care nu toată lumea le are.

Când m-am liniștit și am înțeles că nu trebuie să demonstrez nimic nimănui, viața m-a complimentat cu curajul de a fi eu însămi, de a mânca liniștită ce îmi doresc, de a face sport fără miză, în puține cuvinte de a mă juca. Nu m-am mai gândit la dietă, în sensul îngust al termenului, nu m-am mai gândit la ce crede lumea și ce vor spune ceilalți. Îmi pasă de cum mă simt și nu vreau să mă mai irosesc în detalii inutile. Vreau să trăiesc viața simplu, fără să-mi ia creierul foc de la miliardele de griji inutile și întrebări retorice.

 

 

Lasă un comentariu