Cum mă ajut de alergare, ca să mănânc tot ce doresc

Nu-i doar despre alergare, este despre a te mișca în general, în forma în care îți dorești tu. Mie mi se pare mai practic să merg la alergare, față de o partidă de tenis de câmp sau o porție de înot din următoarele motive, pe care le-am calculat cu atenție:

  1. ca să joci tenis îți trebuie un partener și nu tot timpul îl găsești când ai tu timp. Eu de exemplu merg vara la alergare la 6 și ceva dimineața, nu aș putea să trezesc pe cineva atât de devreme și nici teren nu cred că am găsi. Îmi place să ajung la birou dimineața, pe la 8:00, ca să am mintea limpede și corpul plin de energie.
  2. în lipsa unui partener, poți lua un profesor de tenis. Este mai costisitor, deși pe termen lung ieși în avantaj.
  3. în București mi se pare destul de complicat să găsești o piscină olimpică sau măcar o piscină care să-ți placă. Din considerente personale, prefer să înot în mare și în ape termale. Am câteva locuri preferate, unde mă reîntorc cu plăcere pentru peisaj, condiții de cazare, oameni, mâncare, etc.

Motivul principal pentru care merg mai des la alergare, în detrimentul altor sporturi este că mă deconectează de bâzdâcii acumulați în cap te timpul zilei, mă destresează fizic, pentru că deseori îmi simt corpul amorțit din cauza orelor petrecute la birou, în fața calculatorului, fără să mă ridic de pe scaun și trag aer curat în plămâni. Atât de curat cât poate fi actualmente în București.

Alergare
Alergare

Masă musculară cu alergare și dulciuri? Mmhhh

Mă tenta iarna asta să merg la sală, să-mi iau antrenor personal, care să mă ajute să pun masă musculară și să întăresc muschii spatelui. Această recomandare am primit-o de la medicul care mi-a descoperit scolioză de gradul 7. Nu-i cine știe ce, având în vedere că este o afecțiune des întâlnită la oamenii de toate vârstele, chiar și la copii, din pacate. Scolioza este o curbare laterală anormală a coloanei vertebrale și poate fi dorsală sau  lombară. Mă rog, o chestie vreau să spun legat de scolioză. Există cazuri și mai grave, nepoata mea a fost diagnosticată la 7 ani cu scolioză de 30 de grade, atipică, nu se vedea chiar simplu. A purtat corset, poatră încă, mai mult de 1 an de zile a făcut diferite forme de tratament (gimnastică, înot, etc) zilnic și încă nu a redresat coloana, urmează încă tratament și este la a doilea corset. Atrag atenția părinților să meargă cu copiii la control pe această temă, mi se pare importantă.

Fain, trecând peste scolioză, revin la subiectul meu preferat și anume să mânânc fără restricții. Când mi-e poftă de chestii sickening sweet, îmi zic ”lasă vrăjeala și hai la alergat întâi și vezi tu ce mănânci după”. După, nu prea mai intră chestii dulci pentru că e păcat. Nu mai îmi vine să mă îndop cu dulciuri pentru că știu cât alerg ca să consum o prăjitură sau o înghețată. A propos, alerg cam 40 de minute ca să consum 400 de calorii și prăjiturile care îmi plac mie au mult mai mult. Cu alte cuvinte, dacă nu mi se face rău de la câtă cremă are prăjitura, aceea nu se numește prăjitură pentru mine. Nu îmi plac dulciurile uscate, nu aș mânca brioșă, cu mintea de acum nu aș mânca mult mai multe, dar să zicem că tot ce nu are cremă grea și sirop, nu mă pasionează.

Erau vremuri cand mâncam prăjituri până „leșinam” de la atâta dulce și dacă cumva mai rămânea ceva în frigider după prima tură, nu puteam să dorm sau să fac altceva, gândul îmi era să treacă senzația ca să pot continua periplul în paradis. Ai avut senzația că poți mânca un tort întreg singur/ă? Pe mine această senzație mă bucura imens, nu am dovedit niciodată un tort întreg într-o singură zi, cum era visul meu, că deh…mai intervine și conștiința. De multe ori raționam așa: de ce să nu termin azi, ca să nu mai fie pentru mâine? „Tommorrow is another day” cum zice Scarlet O’Hara și tentația ar fi rămas aceeași, așa că îmi lăsam conștiința să învingă.

Nu m-am condus niciodată după principiul „Puțin și bun”. Nu înțeleg care e faza. De ce n-ar merge mult și bun, de ce puțin, când are balta atâta pește? Nu mi-am dat nici acum vreun răspuns mulțumitor, poate ai tu unul. Nu-mi place nici varianta opusă, mult și prost, nu-i văd rostul, dar la dulciuri, mult și bun mi se pare rețeta ideală. Mint acum, pentru că antrenamentele de alergare m-au liniștit. În plus, am devenit conștientă, odată cu vârsta, că nu merge să te îndopi cu toate bălăriile și să ai pretenția să fii viguros și sănătos, nu merge.

Obiectivul meu actual este să înlocuiesc celulita cu masă musculară. Nu mă ajută zahărul și nici mâncatul de dragul mâncatului. Nutriționistul sportiv care se ocupă de mine îmi trimite săptămânal un matrix cu ce am de făcut. Prima dată când am primit tabelul l-am studiat 2 zile consecutiv ca să mă prind de unde îl apuc. În funcție de tipul antrenamentului de alergare, îmi trimite mesele. În plus, îmi face și recomandări de alte antrenamente în afară de alergare. Ador oamenii dedicați și atât de deștepți în meseriile lor, adică cei care îți desășesc așteptările pentru că așa lucrează ei, nu pentru că vor să-ți facă ție în mod deosebit o impresie.

So, alegare și iar alergare și dacă vrei mai strecoară și câte un păcat dulce, rar…rar de tot.

 

Lasă un comentariu