Vacanța, cel mai bun moment pentru obiective și antrenamente

Începutul anului mă găsește ca pe voi toți în vacanță. Nu-i cel mai bun moment pentru antrenament? Eram afară din țară și m-am gândit că o pereche de pantofi de sport, un tricou și niște pantaloni scurți mi-ar prinde bine în zilele acestea minunate la 10-15 grade Celsius. Am alergat, am înotat, am jucat tenis, ce mai…o vacanță perfectă, nu de alta, dar în Italia e de mâncat și ca să-mi permit luxul de a mânca fără stres, trebuia să consum.

obiective
obiective

Pentru că am avut timp berechet și nu m-a distras nimic în afară de entertainment, am avut timp să pun pe hârtie câteva lucruri pe care mi le doresc înfăptuite în 2019. Aș vrea ca sfârșitul acestui an să mă prindă cu noi obiceiuri instalate:

  1. Să ies la antrenament, chiar și atunci când n-am chef  – am observat de multe ori că sunt puțin obosită și nu prea am chef să merg la antrenament, mai ales dacă merg seara. Îmi caut în cap motive să amân, dar odată ajunsă acolo pe stadion și după primele ture, oboseala dispare și apare cheful, după principiul ”Pofta vine alergând”. Știu că unii dintre voi nu veți fi de acord cu mine și veți spune că nu este ok să ieși la alergat când ești obosit, dar vă spun din experiență că uneori este autosabotaj, nu oboseală. Și, în plus, o alergare ușoară de 30-45 de minute are doar efecte pozitive asupra corpului și mai ales asupra psihicului. Nu mă crede pe cuvânt, du-te și vezi singur/ă.
  2. Să mă hidratez mai bine – hidratarea și alimentația corecte sunt foarte importante pentru a fi în formă și a avea chef să ieși la antrenamente. Uneori simt că îmi dau duhul pe stadion, tocmai pentru că îmi vine să leșin de sete. În iarna asta, sticla de apă îngheța după 2 ture și când luam câteva guri îmi venea să plâng, mai multă amăgire decât hidratare. Am decis să mă hidratez mai bine înainte, să nu mai fiu nevoită să iau apă cu mine neapărat sau s-o pun în termos. Nevoia și greșeala sunt profesori buni. Nu doar că obosești mult mai repede, dar te dor mușchii, articulațiile și simți cum ți se răcește tot corpul. Cu alte cuvinte, disconfort total. Iarna, mai ales beau suc de sfeclă și mere, cam un pahar de 300ml în care vărs 2L de apă. Astfel apa are gust și hidratarea este mai bună.
  3. Să investesc în haine potrivite – când e cald e prea cald și când e frig, e prea frig. Când am decis să particip la Școala Alergării cu Robert Hajnal, m-am tot informat despre starea vremii, înainte cu câteva zile. Mă gândeam că poate scade temperatura atât de mult încât o să îngheț pe pistă. Poate că erau zero grade în ziua aceea, dar după prima tură, îmi venea să mă las în tricou. Atunci am decis să renunț la obsesia asta legată de vreme pentru că nu e treaba mea cum e afară, treaba mea este să fiu echipată corespunzător.
  4. Să măsor succesul în starea de spirit, nu în km alergați – obișnuiam să alerg după o aplicație, care măsura efortul în durată. Aveam 1 oră la dispoziție să mă manifest. La început alergam 6km, după câteva săptămâni ajunsesem la 8km, în zilele mai bune, ulterior, am ajuns la 10km și mă obseda performanța. Căutam să alerg din ce în ce mai mulți km în aceeași perioadă de timp. Tot la Școala Alergării am aflat că nu contează km alergați ci intensitatea antrenamentului și starea cu care rămâi după. Dacă ai scos 12km și ești rupt, următoarele zile dai skip, n-ai făcut mare lucru, iar eu începusem să ma încrâncenez, în loc să mă distrez.
  5. Să urmez un plan de antrenament stabilit dinainte – îmi place să văd retrospectiv ce s-a întâmplat cu timpul meu liber. Știu că în majoritatea timpului suntem pe pilot automat și mergem din inerție, din memorie, fără să conștientizăm și fără să ne bucurăm de momente. De aceea am decis, măcar în timpul meu liber să fiu prezentă la ce mi se întâmplă. Și cum aș putea să fiu mai prezentă decât cu un plan de antrenament, prin care știu ce am făcut până în acel moment, ce ar trebui să mai fac astfel încât la finalul lunii să fiu mulțumită și să ating toate țintele pe care mi le-am propus.
  6. Să aloc din ce în ce mai mult timp activităților distractive – aici este parțial vorba despre sport și parțial vorba de alte forme de a mă simți bine în timpul liber. Îmi place să trăiesc o viață diversifică, nu de alta dar am tendința să mă plâng și să dau vina pe lucruri din exteriorul meu, ca și cum aș fi victima unui complot, atunci când sunt lenesă și nu am chef de antrenamente. Ca să nu cad în acest păcat, îmi condimentez zilele cu diferite alte activități: o întâlnire cu o persoană interesantă, o ieșire prin oraș, mers în parc, un curs, etc. Atunci mă simt vie și simt că fac lucruri pentru suflet.

Circula un film pe Facebook, care mi-a atras atenția pentru că suna cam așa: un om avea 4 soții și era pe patul de moarte (eram curioasă cum s-o fi descurcând cu 4, când alții nu pot nici cu 1). În agonia lui, a vrut să valideze dacă a procedat bine cu fiecare dintre ele și le-a pus o întrebare grea. El dorea să știe dacă vreuna dintre ele l-ar urma cu ochii închiși chiar și dincolo de moarte. A 4-a soție, căreia îi dedicase toată averea lui și o umpluse de bijuterii scumpe, nici nu a vrut s-audă. A 3-a, pentru care sacrificase timpul și energia lui, la fel. A doua, pe care o scotea la toate petrecerile și cu care se mândrea a zis că o să-i pregătească o înmormântare frumoasă. Dezamăgit, aproape să-și dea duhul, vede în zare cum alerga strigând din toată ființa ei ultima soție, pe care o neglijase și o desconsidera ”eu voi merge cu tine și dincolo de moarte”. Morala este că prima, cea împopoțonată, era corpul, de care suntem conștienți și de care avem grijă să pară că este în regulă, doar în aparență, pentru că altfel, aș zice eu, ar trebui ca toți să fim sănătoși și arătoși. A doua și a treia erau prietenii și familia pentru care sacrificăm timp și energie prea multă, în detrimentul propriei persoane și, iar zic eu cârcotașa, astfel avem motive să îi invinovățim dacă cumva nu ne iese viața cum vrem. Știi tema sacrificiului părinților, nu cred că mai are rost să-ți zic că din cauza copilului părintele nu a reușit în viață, pentru că a trebuit să se sacrifice. Bull-shit!!! A patra madame era sufletul, care merge cu tine oriunde, nu te poți despărți de el, chiar dacă parțial nu-i dai nicio importanță.

De aceea am spus că, indiferent dacă fac sau nu antrenamentul (posibil motiv de frustrare), ceva pentru suflețel tot fac zilnic, acesta făcând parte integrantă din obiective. În 2019!

 

Lasă un comentariu